Mîine încă nu există

Dar tu crezi ca lumea nu stie …stie ,dar nu vrea sa schimbe nimic, prefera un loc caldutz si cu un morconv in fata.

Poate la un moment dat in viața lor au realizat asta. Dar nu știu. Nu știu să facă o analiză. Nu văd nimic. Doar vorbesc de tehnică sau de situații imateriale. Și, o dată stabilit modelul de succes, vorbesc despre același lucru în felurite moduri. Impresia mea acum este că seamănă foarte mult cu fanaticii religioși care intră în transe mistice și încep să bolborosească onomatopee. Nici unul nu e nebun de legat. Doar că s-au adunat într-o comunitate și unii le-au arătat că asta înseamnă să devi iluminat. Majoritatea nu se prind. Dar constant îi mai pică fisa unuia. Și începe întîi modest: încearcă apa cu degetul. Apoi promovează și crizele se prelungesc, devin mai creative. Ca în „The Man Who Was Thursday” dacă vrei. Doar că, la mistici nici unul nu are certitudinea că ceilalți falsează. Cam cum a fost cu comunismul în România. Securistul instituției era știut de tot. Ăsta era și scopul: ca și polițiștii în uniformă la vre-un eveniment public. El era acolo pentru prevenție. El era acolo ca o pagină de „contact us” pe cînd nu exista Internetul. Vrei să torni pe careva? El e omul tău! Vrei să dai foc la instituție? Ăsta e cu ochii pe tine. Nu face nimic: el veghește.

Acum nebunia asta inventată nu este garanția că vei ajunge sus. Pentru că nu merge așa. E vorba de indivizii care au început să urce din cu totul alte motive și care sînt puși să vorbească. Azi așa, mîine așa, trebuie să intre în transă. Ăștia mai legați de pămînt încep cu pixelii cu deschiderile de diafragmă, cu ce le dă în cap. Ăia mai descătușați, mai artiști pare-mi-se, o dau pe abstractizări. Cu cît mai gogonată și mai fără legătură cu nimic cu atît mai bine că nu au de unde să-l prindă. Și și unii și alții se inspiră intens din Internet: ce a mai zis unul sau altul. Cum textul copiat e plagiat, dar ideea e liberă, la fel și ei: schimbă cuvintele și vin cu panseurile. Bănuiesc că la asta te referi cu „lumea știe”.

Eu merg dincolo de astea și zic că nici unul nu vede nimic. Poți să le pui o poză făcută cu 250mm și să susții că e făcută cu 50mm și ăsta să te anunțe că trebuia să folosești un „tele” ca să iasă mai bine. Nu simt. Șmecherii, gen Cosmin Bumbuț, se retrag puțin și scuipă repede că asta e tehnică și tehnica e pentru plebei. În realitatea lui, oarecum, așa e. Nu știe cum să aleagă luminile pentru a pune în valoare un subiect, deși (ironic!) poate să facă reverse engineering pe o lumină și să îți facă karaoke cu modelul clientului.

Poate e cum zic unii și e comunismul care le-a adus românilor tot ce visau și încă unele în plus și acum sînt ca delfinii crescuți în captivitate: nu sînt interesați să își caute mîncarea pînă la punctul că pot să moară de foame decît să vîneze. Poate românii sînt atît de ghiftuiți și de sătui că au devenit patricienii satirizați: obezi, neinteresați de nimeni și nimic decît de o imagine. Și acea imagine o știu că e falsă, doar asistă la ea cotidian. Dar nu se pot abține.

Pe scurt: cei care nu și-au pierdut mințile știu că sînt niște falsuri. Dar cei care îi înconjoară sau ei nu sînt în stare să distingă lucrurile despre care vorbesc.

Ceeace vietuieste acuma este rezultatul unor ani de evolutie. Evolutia naturala a romanului s-a terminat brusc in 1947 si a devenit revolutia proletariatului. Citi au scapat de tavalugul istoriei? Peste multi istoria a facut pipi si mai face si azi. Faptul ca se promova pe linie de partid in 1980 are vreo legatura cu actuala situatiune? Dar oamenii ? Oameni au crescut la scola partidului , au ajuns valori inainte de 90 si au ramas si acuma. O valoare sustine o alta valoare, o recunoate de departe.

Adică ar fi chiar zeci de ani. Rahat! Pînă și imnul ăla al partidului cu „din rachete nucleare bombe de arat ogoare” nu e original.

Generatia de worshopisti care tot ies calificati la locul de munca va reprezenta valoarea de miine. (aici ar merge un fond sonor revolutionar gen: Utecistii de ani, comunistii de miine!)

Păi nu sînt și cea de azi? Speranța era să nu fie cea de mîine pentru că mîine nu există încă. Dar cu paralizia asta mă îndoiesc tot mai mult.

Ai dreptate cand te iei de workshopisti, de platon, de aristotel … Ai dreptate sa discuti opera in cauza. Analizezi motivul pt care vasile participa la un workshop , viata lui din copilarie , faptul ca a vut o copilarie grea fara un bmw la poarta, doar cu o dacie amarata si poate nici macar cu aia. Sunt de acord ca pt o intelegere mai profunda a operei lui vasile, trebuie analizata viata lui,blogul lui etc. pt a scoate mai in evidenta motivul florii albastre cu dof. Cum dracu de i-a venit ideea? De unde? A participat la intrunirile tineretului legionar ?

Dar dacă Vasile dă cu capul de grinda de sus și o vede pe cea de jos? Dacă îi pică fisa că i-ar place asta și că are ce să spună, doar că nu știe cum. Și începe să caute și sfidează norma? Dacă lasă în urmă tagma ridiculizată în paginile astea deja o parte din drum e făcută. Mai rămîne munca, studiul individual. Dar astea sînt ușoare față de lăsatul de aprecieri facile.

Viata e lupta cu cei care nu inteleg ce dupa un curs esti geniu, neinteles dar un geniu. Dupa prima lovitura , prieteni te vor ridica de jos si-ti vor spune ca esti neinteles, pt lor le place ceeace faci tu. Meentorul nu-ti va da peste miini, spunandu-ti ca ai gresit si ca din cele 10 poze nici una n-ar lua nota 5 la concursul daciada faza pe comuna. Esti lasat de capul tau si incurajat sa produci. Cum egoul personal creste, va trebui sa gasesti din ce in ce mai multi adepti. Te vei hranii din rugile(mana) lor!

Asa ajungi un mica valaore. Lumea te va copia , vor face poze “a la basil”.

Teoretic așa ar fi. Practic nu se poate. La nivelul ăla nu există un stil. Nu există nici măcar un macro de Photoshop propriu. Tot ce au e o ștampilă pe care o aplică peste poze. Și aia urîtă: o marcă a lipsei de estetic din viața lor. Să luam un monstru sacru: Albă ca Zăpada. Nu am văzut fotografi care să facă ce face Dinu Lazăr. Pentru că nu există în fotografie un Dinu Lazăr. Bumbuț? Dave Hobby cu aparatură scumpă. Uite. Hobby este un fals. El are două cărți după care lucrează și nici pe alea nu le-a aprofundat. În schimb are priză la public și pare să fi înțeles ce înseamnă să faci bani din Internet acum cîțiva ani. Pentru români este un gigant: el poate să fie copiat, reluat ad nauseam. Bumbuț? Acum trăiește de pe urma unor femei amărîte, sperînd ca revista să îl facă, magic, un Ansel Adams.

Reactioneaza acum ! Fa ceva ! Stinge lumina in casa de ziua pamantului! Arata cat-i pasa ! Pune asta pe fosbuk ca sa stie toata lumea ca-ti pasa! Lupata pt cainii vagabonzi si arata ca orice viata trebuie salvata , mai putin a ciinelui de sadam!

Favorita mea era aia cu dai un bob de orez cu un clic de șoarec pentru hrana săracilor. Între timp sărăcia în țările în care a funcționat sistemul s-a accentuat, oamenii din lumea a treia nu au fost ajutați prea mult, dar organizatorii se scăldau în bani. Cam ca toate organizațiile de caritate care se bazează pe pasivitatea oamenilor. Aveam de ceva vreme intenția de a porni o serie despre caritate. Cred că o să o pornesc în paralel cu articolele hăcuite în părți. Caritate accesibilă. Doar te ridici de pe canapea și ieși în stradă. Și organizatorul nu vede un cent. Bate ocupați NY, nu?

Dupa doi ani de zile pe badorgood sunt cu 30% mai multi useri, iar numarul de postari a crescut si el. Pe orarul.ro sunt din ce in ce mai multi adepti, iar fotografia a juns un sport de masa.

Spre beneficiul fabricanților. Parcă am scris pe la începuturi: același lucru au pățit scriitorii și acum o pățesc regizorii și cameramanii. Și totuși împăratul e gol!

Fotografia a murit! Traiasca fotografia!

Fascinant sistemul ăsta. Dar în varianta cu regele presupunea că aveai un rege în rezervă. E cazul și aici?

Pauza de gandire s-a terminat…ma duc sa muncesc

Mulțumesc de intervenție.

Anunțuri
Etichetat

2 gânduri despre „Mîine încă nu există

  1. vasile spune:

    As dori sa propun criticului foto o rubrica de genul: o fotografie buna/rea pe saptamana.

    Adica criticul sa aleaga si sa comenteze doau fotografii una pe care o considera buna si una pe care o considera slaba. Bineinteles cu argumente.
    Posturile cu https://amintirifoto.wordpress.com/2011/10/18/fauna-bad-or-good/ si cel https://amintirifoto.wordpress.com/2011/10/09/oare-sint-singurul-care-vede/ m-au interesat foarte mult .

    Keeep up the good work!

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: