Românii bogați și proști

În replică la intervenția lui Vasile la „De ce, după doi ani”:

Nu suntem putorosi. Ne complacem. Viata dulce , la umbra bardului , mai pica si ceva de la gura lui .

Și vrei să mă convingi că e vreo diferență? Consolare în semantică poate.

Crezi ca e usor sa arunci cu cacao? Arunca vasile cu cacao. Mai arunca cineva? Nu. Ramene singur in fata. Lumea se uita lung si zice “Asta e nebun, e un nimeni! ” . Apoi se apuca 10 sa sterga urmele de cacao de pe bard . Daca arunca un “Padele” cu cacao , mai se gasesc 10 sa arunce si ei. Gramajoara creste si ai nevoie de mult timp sa te stergi.

Nu vreau asta. Nu am intenția asta. Nu vreau ca moștenitorii mei să facă asta. Cum a zis Bayazid, scopul nu este să scriu un volum stufos depre zero barat cu ego umflat: românitatea. Era tocmai să mai iasă puțintel la aer. Să vadă că săpunul nu e de mîncare, de aia e fără gust.

Era vorba de contestații. Eu merg la un curs. La curs educatorul azi e sictirit. Mîine are o problemă că nu are parte de viață sexuală (fotografia românească se bazează pe această foame). Peste o săptămînă are indigestie. Peste alte zile are ceva de vîndut. Mai apoi nu are foile de curs și nu știe după ce să citească. Dar pînă cînd? Cîtă nevoie am eu de cursurile lor?

Mă înțelegi? Cît căcat poți să mănînci pînă să îți pută gura?

Românii au găsit cum să facă loc de mai mult căcat. Ei rămîn puri. Ei pun nasul în pămînt, la nevoie oferă și niște plăcere orală nefericitului, dar nu sînt curve pentru că nu au înghițit tot. Și, dacă stau bine să se gîndească puritatea lor întrece așteptările cele mai optimiste pentru că, să vezi ispravă!, toți ceilalți ar face-o.

Așa că, nebunul tău este singurul care are conștiința de ajuns de curată ca să poată să meargă mai departe. Ceilalți care stau să se gîndească nu doar rămîn blocați unde sînt, dar se și afundă. Pentru că ei nu vor să se știe ce au făcut la prohabul artistului. Dacă pentru conștiința interioară e de ajuns că toți fac asta, pentru exterior există mereu riscul să fi fost și alți nebuni ca ăla și să fi refuzat.

Faci școala primară așa. Și te învață părinții să dai buchetul și celelalte șpagi învățătoarei. Înveți să faci asta autonom și să te guduri la gimnaziu. La liceu deja sînt stimulați în forță pentru că la toate facultățile fabricante de ratați contează nota de la bacalaureat și nu cea de la examenul standardizat de admitere. Și ai ajuns adult. Și? Și continui. Dar ești pur!

Uite-l pe năpîrstocul lui Zburătoare Zoltan. Este o tenie fără urmă de coloană acum cînd poate să cucerească lumea. Acum cînd poate să se revolte în contra societății cum se întîmplă în atîtea alte țări cu nații mai de soi decît asta el se gîndește la carieră, la banii și dușmanii. Dacă la 17 ani e așa, cum o să fie la 23 de ani cînd o să fie mai rodat în astea? Artist? Pfui!

Am așa o doză de romantism să cred în miracolul de pe strada 34. Nu exclud că îl trăznește cînd era pe cîmp încercînd și devine om sfînt, se îmbracă în piei de animale și pozează îngeri. Dar trebuie să aibă loc un fenomen excepțional ca să promoveze de la țucal la căcat în ploaie.

Nu cred în mitul artistului cu burta goală. Mi se pare o imbecilitate. Și nu cred că dacă se pune problema să aiba burta goală, artistul va simți vre-un disconfort. Ghiolbanul, însă, urlă pe trei voci cînd mațele lui nu primesc satisfacție. Mai scurt: se pare că intestinele tranșază bună parte din problema care este și care nu este artist.

Cum sa progresezi in tara unde “valorile ” sunt contrafacute? Unde…..dar repet ceeace s-a mai spus pe criticul foto

Încercînd din greu să fii cineva. Adică să ai o identitate. Ceea ce numesc românii supraviețuire, acele compromisuri mici sau mari te fac să fii un cineva între ei și, astfel, unul din masă.

Și nu folosi ghilimelele. Am ajuns să văd articole unde fiecare al doilea sau al treilea cuvînt este în ghilimele. O nație de imbecili care discută în apropouri și în final fiecare înțelege ce poate și ce vrea. Maimuțele pleacă în armonie, dar nici unul nu știe precis ce a vrut celălalat să exprime. Obrazul fiind gros nici nu contează, nu-i așa?

Așa că să o luăm încetișor. Nu sînt valori în ghilimele. Nu sînt apropouri, insinuări, chestii de înțeles invers sau mai știu eu ce. Sînt valori. Și, din ce am constatat la prima mînă sînt niște valori foarte puternice. Mai mult, de la ultimul tembel cu aparatul de gît, atîrnat peste burtică și pînă la cel mai fandosit fotograf gay al momentului toți vor cu tărie menținerea acestui status quo. Ufo și cu gașca de marginali pot să dea din lăbuțe cît vor, ei nu vor face în viata de zi cu zi decît să mențină sistemul cu toate puterile lor. Asta a fost greșala mea de percepție. Ufo dacă s-ar întîlni cu mai-marii fotografiei de la centrală (București) va întreba pragmatic pe cîți trebuie să mai omoare artistic, cîtor puștani cretini ca Platon trebuie să le mai amputeze speranțele să iasă din sistem, pentru ca el, Ufo, să fie acceptat în circuit și să fie și el chemat pe la fursecuri gratis, poate și un interviu acolo la o televiziune națională nu la caca Canal Cluj.

Așa că ce să fie contrafăcut? Este real. Este pe bune. Asta este România!

Și pot să o iau de sus în jos. De la Cosmin Bumbuț și ăilanți vreo doi cică plătiți bine. Ei vor să fie zei. Și sînt zei atîta vreme cît oamenii sînt prea preocupați să perceapă lumea prin obiectivele Sigma și Tamron de doi lei cu aberațiile optice de rigoare. Fiecare minut chiombit prin vizor este un minut pierdut din lume. HCB știa asta și a dezvoltat tehnica să nu mai ducă aparatul la ochi. Fiecare minut pierdut de labă să te uiți în ecran ca să îți dai acea labă prietenească pe propriul umăr este un minut în care ai fost complet decuplat de la realitate. Fiecare minut petrecut în speranța unei mîngîeri pe gland sau clitoris, după caz, arătîndu-i plin de sine modelului ce frumos arată în 5cm diagonala este un minut cînd te-ai decuplat de model, de poveste; practic ai readus la zero relația cu modelul pentru că trebuia să umfli gușa și să-ți scoli creasta bleagă. Cînd omul pune mîna pe un album foto bun cu alt scop decît să își facă niște cornete pentru semințe, zeul local riscă să fie văzut de ceea ce este. Ce te faci dacă plebeul scapă ochii pe paginile cu poze și chiar pricepe accidental ceva?

Tagma doritorilor profesioniști. Simion Buia, Radu Grozescu, Ufo Zoltan, Voicu Bojan și alții cu nume bune să țină afișul la Miss Piranda. Ei speră să intre în grațiile ălora de mai sus ca să îi stoarcă mai bine pe ăia de mai jos. Ei nu au de vînzare decît relația lor cu zeii. Ei sînt marii preoți ai sectei ăsteia. Ei au băut o bere la masa de lîngă WCul în al cărui pișoar s-a ușurat jumate pe jos, jumate pe pantaloni Dinu Lazăr. Ei nu doar au inhalat bășina, au și auzit-o! Ei sînt păstrătorii izurilor artistice impregnate în cămașa de fotograf. Cum să strice ei așa un sistem? Dacă Doamne-ferește! i se întîmplă să vadă ceva se dă de două ori cu capul de perete și se duce să se facă rangă să uite. Ar însemna că trebuie să și muncească, nu doar să stea la inhalat bășini.

Tagma doritorilor profesioniști de rang doi. Cum era, acum faimosul Bogdan Panait, caricatură ăla de Hudini și alți țiitori de cursuri și ateliere prin țară care nu au ajuns să fie remarcați. Ei înhalează bășini la mîna a doua, de unde și rangul: speră să atingă rafinamentul aspirînd excrementele celor care poartă cămășile împuțite de zei pe la diverse toalete unde s-au ținut înalte întîlniri foto. Aceștia nu prezintă riscul să vadă ceva pentru că deja sînt foarte preocupati cu monitorizarea a două ținte: zeii și marea preoțime.

Restul. Cu cursuri. Fără cursuri. Cu studii. Fără studii. Cu obiectiv cu focală fixă sau nu. Toți care au nevoie de un aparat mai așa cumva ca să ajungă și ei mai altfel. Ei ar putea oricînd să scape din acest sistem pentru că nu au interese directe. Dar munca inutilă și repetitivă îi îndobitocește. Lipsa unei activități fizice le face sîngele să stagneze. Televizorul îi face să fie preocupați de cum se bat chinezii într-un război regional de mică amploare și zero relevanță pentru Europa. Iar presa îi face să înțeleagă că trebuie să fie mereu altundeva pentru a fi altcineva. Ceea ce, dacă stai puțin să cujeți, este perfect adevărat. Doar că ei le caută pe rînd. Cum să fie ei altundeva și cum să fie ei altcineva. Studiu personal? Ultima carte pe care au început-o a fost propusă de o creatură diformă, care în alt secol ar fi lucrat pentru un circ, dar acum vinde la televizor pentru vre-un magnat semi-analfabet cărți aflate la limita expirării drepturilor de autor. Și oricum nu o vor înțelege pentru că vor refuza să fie ei cei vizați de autor.

Crezi ca mie nu mi-a conveni sa-mi dea nikon toate sculele gratis, sa merg in Tara de foc pe banii cursantilor si apoi sa ma “laud” ca poza asta a fost facuta de “vasile by nikon” ?

De ce? Ca să ai o obligație față de Nikon? Pentru ce? Pentru un aparat de 1.000$? Ca să le dai apă la moară celor care o să te critice pentru că ești băiatul poster? Pentru ca vocea ta să fie diluată cu muzichia aleasă de cineva din altă țară pentru a ilustra performanța aparatului?

La ce îți trebuie să te duci pe aiurea și să riști să îți lași oasele pe acolo cînd nu ești în stare să fii creativ cu ceea ce ai în propria ogradă? Cu ce le va folosi celor apropiați că trebuie să plătească aducerea trupului și îngropăciunea ca să poată să dea pe gratis pentru cele 5 minute de faimă povestea rudei aventuriere? Nenorociții uită că doar unul din foarte mulți reușește să le asigure rudelor un trai bun din drepturile de autor și acel unul nu face parte din cei care s-au vîndut unei companii pentru reclamă în schimbul unui aparat de probă.

Vasile by Nikon este o excelentă țeapă. Vasile face 2 lucrări excepționale. Atît. Cosmin Bumbuț nu a produs nici una pe care să i-o fi văzut care să treacă de plat sleș mediocru. Deci Vasile o să îi dea clasă. Și Vasile se va ridica la nivelul de vehicul pentru reclama Nikon. În loc să ofere un serviciu social Vasile devine un suport pentru panourile Nikon. Acum, dacă Vasile are o cățea care a făcut niște pui foarte simpatici, Vasile poate să pună camera Nikon să facă poze la 15 minute dreasupra cutiei cu puii. Acela este un vehicul potrivit pentru Nikon. Munca lui Vasile de a concepe o idee este anulată de marca Nikon. Toată substanța zboară din cadru și încetează să mai fie mesajul lui Vasile către lumea largă. De acolo începe să fie o poză frumoasă care transmite mesajul Nikon către toți fanii.

Viata e dura, inveti la facultate un sablon si poate in timpul asta cauti drumul tau sau nu . Ai de ales intre o viata indestulatoare si atunci te duci al “fabrica” sau te muncesti singur sa razbati. Procentul sa reusesti asta in timpul vietii este foarte mic.

Viața devine acel șablon. Și ceea ce numești tu drumul devine morcovul pe sfoară cu care se deplasează măgarul prin deșertul vieții de azi a românului. Credite, preț pe metru pătrat, cine o fute pe aia și pe cine a înșelat făcînd asta. Asta sînt problemele celor care le vînd: ale amploaiatului de la bancă, ale amărîtului cu studii medii de la agenția imobiliară, ale păsăricii care se cască pe mai multe pagini de revistă. Și atunci nu mai e drum. E doar șablonul.

Voi aveți o imagine foarte tembelă a ceea ce înseamnă viața și ce presupune ea. O imagine primită prin terți. În principal ecrane care spun direct privitorului sau îi spun colegului sau rudei care să îi umple capul cu gînduri idiotului. Văd oameni cu vieți cum nu aveau prinții din basme care se simt săraci că nu au ce are ăla de la televizor, fără să realizeze în cretinismul lor că cel de la televizor e un alt basm. Împăratul Constantin, sfîntul creștinătății avea posibilitatea unor alegeri binare: se cacă la oliță și stă cu putoarea pînă dimineața cînd au voie servitorii să intre în iatac sau se duce tiptil pînă la marginea aia înghețată a zidului de apărare și se scapă peste riscînd să cadă în afară sau să se stropească pe cămașa de noapte. Alegere binară. Două. 50%. Puță bleagă cu cravată de la multinaționala XY are în mînă un catalog și pe masă un telefon. El poate să aleagă dintre 14 arome care să îi parfumeze WCul încălzit și iluminat în ton cu faianța. Ștefan cel Mare, idolul moldovenilor de pe toate meleagurile, cică era foarte viril. El avea de ales între cîteva fetișcane care se topeau de măreția lui pe cînd i se rărea podoaba capilară. Dar trebuia să o facă în așa fel încît să nu îl prindă nevasta sau clevetitorii. Mai mult, trebuia să aibă grijă de produsul de concepție al iubirii lui ilicite în așa fel încît să nu îi strice planurile elaborate de succesiune. Puțulică de la multinațională are de parcurs cîteva ecrane: asiatică, europeancă, americancă siliconată, sud-americancă. Apoi: înaltă, grasă, sînii cum. Apoi: în fund, oral, ce? Obosește pînă alege. Români se plîngeau că în comunism le era frig la bloc, dar nu izolau ușile și ferestrele. Cu o sută de ani în urmă se punea problema că dacă nu ieși în viscol la minus 10 grade, că pe atunci nu aveau poluare să le țină de cald, să taie lemnele și să riște să își taie și lui ceva dacă mai dîrdîie atunci mor toți de frig. Nu existau frecții cu sînt caloriferele reci, dar dau drumul la aragaz. Nu existau frecțiile cu nu e flamă la aragaz, dar pun reșoul. Lemne! Și cînd nu mai aveai lemne trebuia să iei calul și să te duci în pădure. Riscul cu toporul era același. Dar mai era și riscul să îți pice copacul în cap, să te pape lupii, să pape calul lupii, șamd. Și calul trebuia să ai bani să-l cumperi și hrană stocată că altfel te întorceai cu un braț de surcele ude. Și cînd ai cal trebuie să ieși în frig să îi dai mîncare, să îl aduci apă, să repari gardul ca să nu vină ursu’. Românul își plătea taxa la curentul subvenționat de stat și se oftica că de ce nu se dă lege de murături. Adică de ce pică curentul. Nu era el de vină cu reșoul care încărca rețeaua. Nu era inventivitatea, cu care românul se mîndrește, cînd a pus sîrmă de rufe de 1mm la siguranțe că prea săreau des fie mama lor! Era statul. Era comunismul care era de vină. Și de ce era rețeaua aia de termoficare la pămînt? Că muncitorii români erau prea blazați să mai pună izolația bine cînd acasă era bine la o țuică. Că cetățeanul român era, parcă am mai zis asta, inventiv foc și punea calorifere cu mai mulți elemenți ca să tragă el mai multă căldură. Și cînd era cald, românul inventiv, cretin pe alte meleaguri, nu știa să regleze caloriferul ci deschidea geamul larg. Cum rămîne cu românii care își puneau calorifer în balcon să nu le înghețe murăturile sau ce mai țineau ei de preț prin borcane? Cînd au dat anii ’90 pe la blocuri toți erau la geamuri duble. Ăia cu pile la muncitori aveau și triple. În Germania zisă de vest în 2000 oamenii aveau geamuri simple și eventual obloane ca să îi protejeze de viscol sau furtună.

Fiecare din cei care citiți articolele astea sînteți niște nababi. Dar nu e de ajuns, poftiți și la averea altora. Cei cu familie cresc unul, hai doi copii. Alții nici unul. Și măsoară cu sictir cîți metri pătrați are il palazzo. Înainte de curent electric și termopane și uși metalice cu mai multe chei erau unii cu 10 copii într-un bordei. Geam era o bășică de animal care nu prea era fidelă în reproducerea culorilor de afară, utilitățile erau afară. Adică apă cît vrei la rîu dacă nu seacă și nu e înghețat. Azi sînt niște miliarde fără acces la apă curată. Dar să vezi ce oftică pe unii că li se uzează instalațiile de plastic că e nisip în rețeaua de pompare a apei! Undeva unii degeră și se încălzesc stînd grămadă ca animalele. Puță bleagă sau țiță bleagă stă în polar și îi îngheață nasul. Nu avea ce naiba să caute acolo, dar cică e de bon ton să fii la munte. Și poftește. Cică unii vin cu mașina încălzită pînă sus. Unul nu are lemne să facă mîncarea și puță-țiță bleagă vrea să care o tonă de tablă, sticlă și plastic, poate chiar două sau trei, pînă la 1.400m altitudine ca să vadă reclama la o marcă de schiuri. Unii au nevoie de tot preludiul ăsta pentru ca să bea o spirtoasă. Nu mă gîndesc de cîte accesorii are nevoie pentru un orgasm la atîtea bășini.

Cum ar fi să renunți la credit, să te mulțumești cu ceva mai aproape de necesarul real, să dai naibii economia și slujba și să te exprimi pe tine și nu sloganurile cu care ai fost îndopat ca gîsca înainte de tăiere? Românul de azi nu are idealuri. Casă? Ăsta e idealul speculanților de terenuri, al fabricanților de beton, al băncilor. Mîncare? Ăsta e idealul fermelor bio și al băncilor care i-au creditat. Podoabe? Gageturile intră la zorzoane. Sex? Cum rămîne cu fabricile de lenjerie, de prezervative, de atîtea altele. Ce anume nutrește un român care să fie cu adevărat al lui? Pînă și ura de semeni nu este a lui. Este a celor care îi insuflă toate astea. Căci dacă ar putea să împrumute o unealtă și să își facă treaba abia de cîștigă vînzătorul de materie primă. Dar dacă își ia el uneltele lui? Proaste, că boul nu știe să le aleagă? Au mai făcut unii o vînzare. Dar după ce le ia vede că are nevoie de o casă mai mare, sau de un atelier. Alte vînzări. Sau poate, pentru a cumpăra toate astea, stă prea mult la birou și angajază pe alții să îi facă treaba. O! Asta ar fi muncă cinstită. Ar însemna că se rupe cercul vicios. Nu se poate una ca asta! Așa că muncitorii încep să se concureze care are scule mai de marcă cu care să dea rasol mai repede. Alte vînzări. Și materie primă cu fixare rapidă. O! Și mai multe vînzări. șamd.

Morala: tu alegi să fii ceea ce vrei să fii. Și la fel de bine tu alegi dacă vrei să fii fericit cu asta sau să fii nefericit.

Anunțuri
Etichetat

5 gânduri despre „Românii bogați și proști

  1. vasile spune:

    Adevarat , fiecare-si alege ce vrea sa fie.

  2. […] mai bun! Ați intrat în rîndul lumii. Cum ziceam în „Românii bogați și proști” acum mai ai de învățat că săpunul nu are gust pentru că nu e de mîncare. Sper că WC aveați […]

  3. Vladimir C. spune:

    Nu sunt pro-contra români sau orice alți *ni (deși uneori cad în păcat). De ce românitatea? Stai liniștit, situația se scaldă similar peste tot. E în regulă, FMI veghează.

    Românii mănâncă căcat? Nici la asta nu excelează. Alții mânăncă mult mai eficient și delicat decât ei.

    Valorile? Care valori? Valoare = ceea ce este dezirabil. Ca mai toate conceptele din sociologie, este dată de majoritate + timp. Dinu Lazăr este o valoare, tu ești devianța. Nu există valori contrafăcute, există valori care se opun sistemului tău valoric, dar asta e altă discuție și în realitate sistemul tău se opune lor.

    Să știe ce e viața? Idioții ăștia știu totul și pot explica toate problemele sociale din spatele televizorului. Mulți sunt rasiști dar nu au vorbit în viața lor cu un țigan, nu au pus un picior în Ferentari pentru că ei știu ce se întâmplă acolo. Sub nasul lor se întinde o imensă lume care are nevoie de ajutor sau măcar de înțelegere, la doi pași sau trei stații de autobuz, nici nu trebuie să meargă pe alt continet pentru asta, dar pentru a o vedea ar trebui să lase privirea în jos, măcar puțin. Dar nu se poate, pentru că le miroase a căcat. Iar în față au F64 și Lady Gaga, care miros frumos și sunt colorate cu sclipici. Nici nu știu până în ce punct pot acuza pe cineva.

    Trec la ultimele paragrafe, despre idealuri ți-am spus deja. În rest, să facă ceva ar înseamna să iasă din limitele confortabile și călduțe. Partea bună e că după ce ai ieșit o dată, de două ori, realizezi sentimentul plăcut și o vei face în continuare. Partea nu așa bună, e că la un moment dat poți obosi.

    O dată cu vârsta șansele să o faci scad rapid, pe lângă cauzele fiziologice ai și obișnuința. Mai sunt unii care se trezesc, dar greu.

    Tu ce vrei de fapt? Ai spus cândva că important e să punem pietricele pe șina te tren, ai răbdare, nu toți sunt dispși să adune de pe jos.

  4. vasile spune:

    Dar tu crezi ca lumea nu stie …stie ,dar nu vrea sa schimbe nimic, prefera un loc caldutz si cu un morconv in fata.

    Ceeace vietuieste acuma este rezultatul unor ani de evolutie. Evolutia naturala a romanului s-a terminat brusc in 1947 si a devenit revolutia proletariatului. Citi au scapat de tavalugul istoriei? Peste multi istoria a facut pipi si mai face si azi. Faptul ca se promova pe linie de partid in 1980 are vreo legatura cu actuala situatiune? Dar oamenii ? Oameni au crescut la scola partidului , au ajuns valori inainte de 90 si au ramas si acuma. O valoare sustine o alta valoare, o recunoate de departe.
    Generatia de worshopisti care tot ies calificati la locul de munca va reprezenta valoarea de miine. (aici ar merge un fond sonor revolutionar gen: Utecistii de ani, comunistii de miine!)

    Ai dreptate cand te iei de workshopisti, de platon, de aristotel … Ai dreptate sa discuti opera in cauza. Analizezi motivul pt care vasile participa la un workshop , viata lui din copilarie , faptul ca a vut o copilarie grea fara un bmw la poarta, doar cu o dacie amarata si poate nici macar cu aia. Sunt de acord ca pt o intelegere mai profunda a operei lui vasile, trebuie analizata viata lui,blogul lui etc. pt a scoate mai in evidenta motivul florii albastre cu dof. Cum dracu de i-a venit ideea? De unde? A participat la intrunirile tineretului legionar ?

    Viata e lupta cu cei care nu inteleg ce dupa un curs esti geniu, neinteles dar un geniu. Dupa prima lovitura , prieteni te vor ridica de jos si-ti vor spune ca esti neinteles, pt lor le place ceeace faci tu. Meentorul nu-ti va da peste miini, spunandu-ti ca ai gresit si ca din cele 10 poze nici una n-ar lua nota 5 la concursul daciada faza pe comuna. Esti lasat de capul tau si incurajat sa produci. Cum egoul personal creste, va trebui sa gasesti din ce in ce mai multi adepti. Te vei hranii din rugile(mana) lor!
    Asa ajungi un mica valaore. Lumea te va copia , vor face poze „a la basil”.

    Reactioneaza acum ! Fa ceva ! Stinge lumina in casa de ziua pamantului! Arata cat-i pasa ! Pune asta pe fosbuk ca sa stie toata lumea ca-ti pasa! Lupata pt cainii vagabonzi si arata ca orice viata trebuie salvata , mai putin a ciinelui de sadam!

    Dupa doi ani de zile pe badorgood sunt cu 30% mai multi useri, iar numarul de postari a crescut si el. Pe orarul.ro sunt din ce in ce mai multi adepti, iar fotografia a juns un sport de masa.

    Fotografia a murit! Traiasca fotografia!

    Pauza de gandire s-a terminat…ma duc sa muncesc

  5. […] mai puține, unde clișeul zice că ar fi mai învățați cu viața. Realitatea pare să fie în „Românii bogați și proști” pentru că mai toți românii sînt ghiftuiți și fără chef de altceva decît țigare și […]

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: