Cine a fost Chendrinos a lu Cleopa?

Chendrinos a fost mare. El a indexat istoria lumii. Cleopa îl dă referință. Ceea ce e mai mult decît dau Iorga și Hașdeu pentru istoria românilor. Dar ce convenabil! Cartea lui Chendrenos nu se tipărește. Față de biblii care au cîte o ediție la cîțiva ani și fiecare patriarh își îngrijește de propriile ornamente pe pagina unu, istoria lu Chendrenos nici nu știu dacă e tradusă în română. De fapt, nu am nici o propoziție în toată diareea fundamentalistă imbecilă a lui Cleopa Ilie prin care să înțeleg că a ajuns să îl citească pe Chendrinos și nu un conspect din presa bisericească greacă tradus de un binevoitor nu prea cunoscător de greacă. De fapt, în superioritatea lui intelectuală, Cleopa Ilie uită să dea referințe: cine a fost Chendrenos, ce a făcut, cîte neveste a avut și cîti episcopi a procreat el cu nevestele legale.

Nicolae Iorga și legionarii

Niculăieș Iorga a fost asasinat de legionari. Erau legionari. Au fost dovediți. Și era răzbunare pentru că polacu devenit român pur pe la vreo 20 de anișori, s-a curățat din cauza declarației lui Culaie. Și au făcut-o pentru că sînt o asociație de ciori. Niște impotenți care sînt onorabili doar cînd sînt mai multi și au arme de foc.

Gîndirea istorică

Gînditorul de 2015 nu știe decît Decebalus per Scorilo și Burebista. Trei nume.

Apoi știe de Glad și Menumorut. Pe care un saltimbanc de mai proastă calitate decît Florin Călinescu le-a asociat cu primele trei.

Cinci nume

Micul tradițional

Micii! Esența gătitului la români. Este, după sfintele taine și pulă, cea mai venerată carne pusă în gură de români. Este angelizată romantic spre interbelic. Este demonizată la fel de romantic în discursul politic. De către impotenți intelectuali care se oftică că ei nu au bani să dea poporului mîncare. Dacă ar fi oferit o alternativă spectaculoasă, probabil cîștigau alegerile la distanță indiferent de numărul de mici consumati pe cap de participant la întîlnirea electorală a celuilalt. Dar n–a fost să fie! Poate dacă dădea acatiste.

Excepționalismul

Pentru că România este un loc deosebit, trebuie să se minuneze toți oamenii. Avem aur. De fapt, aurul este în niște teritorii cucerite de dată recentă. Avem pădure. De fapt, nu prea mai este pădure. Comuniștii au distrus pădurea. De fapt, post–comuniștii au distrus pădurea pentru profit imediat și extinderea terenurilor accesibile. 30% din populația rurală nu are acces la o sursă de apă îmbunătățită. Adică trag de la fîntînă. Și trag tot ce generează bunicul îngropat în curte pentru că nu le zice primarul unde să–și îngroape morții. Și mai mulți nu au acces la canalizare îmbunătățită. Alfabetizarea este pe la 97%. Dar vorbim de un destin divin cumva scufundat în fosa septică. Din cînd în cînd mai apare cîte un agitator ca să scoată puțin destinul, să–l lingă cu poftă și cînd sclipește mai abitir să zică: «îl vreți? luați–l!» și să–l arunce înapoi. Și atunci oamenii fac o scurtă analiză oarecum logică. Dacă era atît de prețios ca ăsta să–l lingă, sigur e de mare preț.

Neagu Djuvara

Neagu Djuvara vine dintr–o deja lungă linie de pseudo–istorici. Hașdeu, Xenopol, Iorga. Toți aceștia sînt foarte asemănători cu lăutarii. Îi pui banul pe frunte, sau pe țambal, și acesta generează o odă cu nașii și nuntașii. Diferența izvorăște din ambiție. Lăutarii sînt niște țigani, pe cînd ăștia au toți povestiri bine ticluite cu istoria lor boierească. Care neapărat se pierde în negura timpurilor și nu în beciul pușcăriei. Și anatema să fie de cei care calomniază așa un boier luminat!

Despre tehnica asasinatului politic practicată din cele mai vechi timpuri pe granițele dintre imperii, Djuvara, om fin, identifică legionarii ca fiind autorii. Bine, el a fost în gașcă cu ei. Dar regimurile politice ulterioare au zis că aceia sînt răi. Și nu are un biet vierme nevoie de investigații. Dacă publicul crede că e așa, atunci așa e. Ce zice Neagu lăutaru?

Semănătorismul

Alt curent intelijant românesc este semănătorismul. Care se organizează în jurul revistei Semănătorul, evident. Alexandru Vlahuță și George Coșbuc se ocupă cu idilizarea pînă la imbecilizarea tabloului siropos. Brațul politic al mișcării a fost un alt țărănete ajuns: Nicolae Iorga.

Nicu Iorga era atît de valoros încît avea nevoie de liste negre, de cruciade împotriva pornografiei și alcoolului. Ar fi fost frate de cruce cu Corneliu Zelea Codreanu. Dar România Mare era prea mică pentru doi jnapani de talia lor. Așa că unul a trebuit să moară. Ca la bomba atomică, amîndouă părțile au sucombat. Dar au venit sovieticii la conducere. Și aceia aveau nevoie de îngeri și sfinți. Dacă Garda de Fier a fost opozanta sovietelor și legionarii au fost rapizi în schimbarea taberelor și dezicerea de fosta conducere a rămas Iorga de frumos și cult.