Jaques Brel, belgianul

M–a stresat Brodie cu un videoclip al unui franțuz. Youtube, prietenos și săritor, a sărit cu un Jaques Brel în concert. Tot concertul. Anii 60. Costum. Frezuță. Pantofi făcuți. Dar știi ceva soro? Se mișca. Nu era ca ștoarfa aia de Angela Similea. Nu stătea bătută în scenă, ca un Isus al muzicii ușoare pe crucea trepiedului de microfon, legănîndu–se ca un copil abandonat de mic. Se mișca. Trăia. Erau cîntecele lui. Și nu ale ăluia a cărui spermă o înghițea de 2, 3 ori pe zi, de cîte ori era comandată. Și ce dacă era în costum? Dacă îl făcea mai accesibil pentru a cînta despre pulă și situația individului în societatea modernă, mai contează? Lumea îl știe pentru Ne me quite pas! Și? Poate dintre toate proastele de ambele sexe care îl ascultă între două Justin Bieber, poate se trezește careva să caute și cîntecele protestatare. Omul a fost în exil din Belgia postbelică. Gabriel Liiceanu făcea rezistență pasivă la chiolhanurile de partid. Și papagalii de azi își dau banii de țigări ca să aibă un Liiceanu în bibliotecă. Măcar Coca Cola îți produce cîteva minute de plăcere. Îți oferă satisfacția de a rîgîi primele versuri din Deșteaptă–te române. Cică cofeina aia chiar te ajută în problemele de stomac. Deci nu te cufurești și după aia faci Rromânia Moale. Dar Liiceanu? Liiceanu nu valorează nici cît hîrtia pe care este scris. Radu Gyr? Ca și Valeriu Onania a pus botul cînd i–au spus megalomanului că îți vom da un premiu pentru că ești așa mare. Și țeapă! De ajuns pentru a–i face bun de un Partenon? Cu cine? Cu Mihai Viteazul care a fost mare cît l–au ținut aliații lui străini? De ce nu sînt acei alții pe fresca de la Alba Iulia?

C’așai sexul la români

Brodie dixit:

Ultima parte mi se pare exagerată. Implică că singura cauză a situației din Spania sunt românii. Dar nu vreau să dezbat subiectul, dacă nu te superi. Nu am trăit în Spania, nu am experiență cu situația de acolo.

Dar nu e singura. E cea mai dezgustătoare. Poate ai auzit de bărcile scufundate în drum spre Uniunea Europeană. Aceia au probleme. Și nu sînt ajutați destul tocmai din cauza acestora. Așa că situatia din Spania nu este generată de români. Dar situația emigranților din Spania este înrăutățită considerabil prin contribuția directă și continuă a românilor. Am mai dat citate de prin presa italiană de limbă română. Bisericile românilor dau românilor. Românii trimit bani în țară să cumpere betoane și să crească prețurile apartamentelor existente în orașe. Italienii rămîn cu paguba.

Cercuri cinematografice

Brodiedixit:

Da, ne învârtim în cercuri pentru că fiecare o ține pe a lui.

Tu îmi spui că prietenii tăi americani zic că nu e așa. Eu zic că ăia pe care i-am cunoscut eu spun altceva. Experiențe diferite și totuși imposibilitatea de a ajunge la un consens. Discuții de stație de metrou nici măcar de gară unde aștepți mai mult. Și totuși spuneam pe undeva despre dovezi.

Da. Știu. Și ai dreptate. Te stresez.

Este evident că nu aveau cum să producă un clișeu. Românii nu produc nimic. Căcat. Pișat. Păduchi, pureci. Aur cică. Petrol, puțin. Intelectual TOATĂ nația este zero. Pe ici–colo mai e unul. Poate sînt doi în gașcă. Inutil să te pui cu o armată de secretare care protejează o puzderie de administratori (ei cred că sînt profesori, ingineri, doctori, șa). Credeam că te pot face să localizezi originea clișeului.

Dumnezeu este iubire. Cine este dumnezeu?

Brodie dixit:

Ete un articol interesant http://lamontonamerica.blogspot.com/2010/08/why-do-people-think-americans-are.html

Ooo! Cît de clișeu e tipul. De! Și Fox News este de părere că «liberal media» este peste tot.

Eu prima dată am auzit-o de la un… american. Ulterior și de la alții.

Americanii mei se apără. Sînt românii și ocazional unii alți europeni care fac afirmații de genul ăsta.

Mi-e greu să cred că românii au o influență atât de mare asupra lumii încât să lanseze un stereotip adoptat în diverse colțuri ale lumii. Sau poate am cunoscut eu doar oameni care au cunoscut români de unde au preluat treaba asta. Dubioasă coincidență.

Un argument foarte bun. Pălăria!

Compasiune sau iubire?

Brodie dixit:

Americanii sunt proști este un clișeu preluat de români, nu un clișeu român.

Ok. Cumpăr idea asta. De la cine?

Care americani?

Hmm, adică știi că nu vine din România, dar nu știi la cine face referință?!?

Oricum «clișeul român» implică apartenența, generalitatea, nu și paternitatea. Dar sînt curios de unde vine.

Despre blogurile sociale de limbă română

Brodie m–a provocat la o discuție despre blogurile sociale de limbă română.

Partea bună, mai bine zis simplă, este că învață prin contact ca bacteriile anumite chestii. Cum ar fi congregatul. Sau poate e Facebook de vină. Se adună și se leagă între ei. Timp să ai. Partea și mai drăguță este că sînt indivizi la marginea societății. Pentru că nu fac decît să regurgiteze (rehash) informația. Și nici măcar nu e informație căutată. Este informație care le–a trecut pe la nas. Deja o vacă este mult peste ei pentru că vaca se obosește să își miște curul pînă la următorul smoc de iarbă. Ei stau. Și rîul informațional trece pe sub nasul lor, printre picioarele lor. Și adulmecă. Examinează. Nu profund pentru că șuvoiul merge repede. Ocazional se pișă, se balegă în acel rîu informațional. Și totul e bine. Atîta vreme cît nimic nu înțeapă, nimic nu ustură, e bine.

În capitalism mereu există alternative. Chiar dacă nu sînt evidente

Brodie are o listă destul de completă de alternative la programele și serviciile folosite probabil zilnic. Nu sînt mai bune. Nu sînt mai breze. Dar există. Merită un semn făcut la pagina aia. Și cînd simți că publicitatea de pe Facebook te agasează, dai o tură pe pagină și reîmprospătezi informația. Nu trebuie să stai pe Gmail doar pentru că Yahoo este încet.

AZI poți schimba societatea dacă nu îți place, fără pușcărie politică. De ce nu ai face–o?

Brodie mi–a comentat pe aici, așa că l–am vizitat. Scrie despre absurdul pietonului oprit la semafor cînd strada e goală

Dar ce e rău cu oprirea la semaforul roșu, chiar și ca pieton?

La fel se poate scuter pe pista de biciclete, pe motiv că nu se vede nimeni. Sau mașină pe contrasens, sens unic, șamd. Se pot multe combinații. Care nu cîștigă nimic.