Nicolae Paulescu în colții conspirației

Deci avem un individ urît. Succesul lui la femei pare să fie invers proporțional cu tăria convingerilor lui scientiste. Quazimodo ăsta fără cocoașă se duce la Paris. Și face internatul. Remarcabil. Deobicei românii asistau la cursuri, la fel cu ceilalți parizieni cu 4 clase interesați de medicină la nivel de hobby. Uite, pînă și Arsenie Boca, fata mare a anti-ecumenismului românesc, a lăbărit-o pe la medicină. Bine, discipolii lui Arsenie Boca uită subit că la arte li se dă să studieze anatomia și vor să îl facă pe țărănetele ăla travestit material de mediciniă.

Nicolae Paulescu, industria farmaceutică și conspirația

Nicolae Paulescu credea cu tărie în conspirație. Și o scrie chiar el: conspirația începe de la însuși el, care nu poate primi un salariu de la stat comparabil cu cît de mare se percepea pe sine. Cei care cred în Nicolae Paulescu cred și în conspirație. Și cred și în răutatea industriei farmaceutice. Dacă partea cu conspirația îmi pare evidentă prin subscrierea la aceiași evanghelie, cu partea a doua nu văd legătura, ci doar corelația.

Poveștile unei nații de căcat (românii)

Deunăzi am avut o discuție minunată cu un rromân adevărat. El crede că Pache Poenaru a inventat stiloul și Niculae Paulescu insulina. Probabil crede și în Isus și Moș Crăciun. Ce am eu cu fericirea lui? Nimic. Poate să creadă în ce vrea el. Doar că el, ca și alți români, nu se oprește aici. Numai că nu își scoate carnețelul ca să îmi explice cîți bani ar fi făcut rromânii dacă lui Nicolae Paulescu i s-ar fi atribuit abuziv patentul pentru o substanță pe care nu a fost în stare să o descopere.

Povestea dezgustătoare merge cam așa. Rromânia ar fi făcut bani de pe un patent privat al unui individ care nu a dat românilor nimic, dar și-a luat posturi, laborator, șa de la stat. Remarcabil!

Și ce dacă lu Paulescu i s-a furat insulina

Pentru cine ajunge accidental aici e important să scriu că eu îl consider pe Nicolae Paulescu o nulitate. A fost un imbecil cu diplomă și post. Nu a descoperit nimic, ci doar și-a realizat visul de pe cînd plimba plosca la patul pacienților la Paris: să aibă și el propria sinecură. Și avut-o. Cercetarea abil mascată ulterior se făcea la stat ca pe vremea lui Ceaușescu, doar că el era un aprig anti-comunist.

Dar să presupunem că el nu a produs o soluție prost testată pentru uz veterinar după metoda șefului lui francez, ci chiar ar fi avut o contribuție relevantă. Mai relevantă decît cercetarea lui prin care infirma teoria evoluției a lui Darwin. Și comparabil la fel de relevantă precum metoda lui de a cîntări creierul persoanelor în viață pentru a dovedi că evreii au un creier mai ușor, primul evreu din listă nefiind evreu.

Poți să blamezi alegerea unui Eminescu sau Ștefan cel Mare ca embleme naționale?

Poți? Eu cred că nu. De ce? Pentru că nu ai ce să alegi. Ai turbații ăștia. Sau să alegi alții și mai și, vezi Nicolae Paulescu sau Ion Antonescu, ale căror vieți sînt și mai bine documentate.

Secuii

Secuii sînt alt nume pentru maghiari. Și totuși, pe vremea lui Unio Trium Nationum sînt separați. Și totuși ce e cu autonomia secuilor?

Sfinții închisorilor

În România totul e gunoi. Și trebuie să fi cumva gunoi sau te saturi repede. Sau așa ceva zice morala străzii. Și atunci cum să te justifici că ești neam de prinți? Întîi inventezi o mitologie. Aceia bunii. Apoi te detașezi de prezentul mizer. Tu ești bun. Cei din față sînt caca. 20 de milioane de prinți și tot ce se alege este caca. Pînă mor. Și mor și cei care i-au cunoscut. Atunci pot să se dezlănțuie hagiografiile.

Nicolae Paulescu și sexul

Secolul 17. François Poullain de La Barre scrie Despre egalitatea celor două sexe.

Secolul 18. Olympe de Gouges scrie Declarația drepturilor femeii și ale cetățenei.

Secolul 19. John Stuart Mill scrie despre Supunerea femeilor.

Ludwig Wittgenstein vs Nicolae Paulescu

Nicolae Paulescu a fost unul din puținii români care a fost în stare să termine rezidențiatul la Paris. Majoritatea nu au obținut nici măcar o diplomă și rămîn în anale cu a urmat cursurile. Pentru asta Nicolae Paulescu a avut și resursele să stea acolo. Poate dacă popimea ortodoxă ar fi fost mai puțin lacomă și mai puțin imbecilă ar fi fost mai mulți. Dar românii au preferat să dea burse pentru teologie, decît pentru știință. Paulescu a avut de ales să devină un medic între mulți în Franța. Sau să devină un semizeu în România. Și a făcut alegerea bună. Profesorat. Catedre. Autoritate. Poza pe pian. Statui comemorative și plăci.

Un băiat de prăvălie: Nicolae Paulescu

Nicolae Paulescu cerceta de zor la pancreină. Gașca lui ideologică a băgat România în primul război mondial. Ocazie cu care au murit 800.000 de români și probabil și alte nații. Militarii români au avut fost atît de capabili că au pierdut capitala. Nicolae Paulescu a pierdut cercetarea lui. Nu se intră în detalii. Ciudat. Bucureștiul nu a rămas gol după retragerea strategică a lui Ion Antonescu și banda. Dar Nicolae Paulescu a fost obligat să se retragă și el. La întoarcere probabil nu a mai reușit să își citească notele. Ca urmare Nicolae Paulescu nu a mai fost niciodată capabil să mai cerceteze ceva relevant sau să finalizeze studiile. Deși salariul se pare că i-a crescut.