Cultura e străină de naționaliști

Nu am cunoscut naționaliști culți. Incultura este un ingredient esențial în generarea naționalismului. Așa poți să te închini la biblie, cîteva mii de pagini de idioțenii, dar să crezi că evreii ar fi inamicii creștinilor. Evreii care le–au dat lor atîția profeți. De fapt, nu au fost profeți neevrei. Nu au fost apostoli neevrei. Deci, evreii trebuie persecutați pentru că l–au omorît pe Isus. Dar Isus știa asta. Deci a fost o capcană de doi lei întinsă de un dumnezeu de doi lei celor cărora le spunea că sînteți poporul ales numai ca să le halească animalele la sacrificiu. Doar că cică era profețit că o să–l omoare. Sigur e la fel delictul? Poate doar se supuneau legii divine. Iuda, prin aparenta trădare, împlinea planul divin al unui dumnezeu impotent, care are nevoie de actori în teatrul său de purici. Petru se dezice de Isus de 3 ori în cîteva ore. Morala? Iuda e un nenorocit. Petru are cîteva milioane de biserici și icoane. Cam de căcat dumnezeul ăsta al creștinilor. Dar ce ziceți de creștini? Nu au nici măcar cultura propriei cărți. Una lungă. Urîtă. Plicticoasă. Dar una singură.

Cristofor Columb NU a descoperit America

Și am scris și de standardul dublu. Un concept atît de simplu. Care nu are nevoie să fie porcăit cu personaje angelizate. O denumire atît de simplă. Care nu are nevoie de o întreagă locuțiune «l–a prins cu ocaua mică». Care este ușor de tradus, fără să spui toată povestea mascaradei. Care se poate adapta la limba modernă, azi latină, pe atunci turcă, și să se piardă urmele unor gesturi care aparent nu au existat. Pentru că dacii s–au latinizat anterior cuceririi romane. Și după istoricii români, pe cînd romanii își instalau administrația, deja apar românii. Un proces foarte asemănător în mintea lor cu ce se întîmplă în Republica Moldova: unii sînt moldoveni, unii sînt români. Moldovenii sînt apăruți prin etnogeneza populațiilor diverse existente în spațiul de la Prut la Nistru și populațiilor rusofone. Mă rog, se pare că latinii nu au venit cu vorbitori de latină. Și că pe vremea aia nu erau colegii catolice care să predea latina copiilor de țăran. Motiv pentru care s–a produs latinizarea populațiilor din provinciile de graniță ale otomanilor, rușilor și austriecilor.

Mircea Vulcănescu

Mircea Vulcănescu este un alt pluridisciplinar român. Economist. Filolog. Filosof. Publicist. Sociolog. Teolog. Profesor. Și nu orice fel de profesor. Ci de etică! Și de meserie victimă a represiunii comuniste din România.

Tac–su e inspector financiar. Deci băiatul avea un viitor mare. Și face școala primară în Bucale, apoi gimnaziul la Iași și Tecuci. Apoi liceul la Galați și, înapoi în Bucale. Naționalist pînă în pizda mă–sii, se înscrie la «Înfrățirea românească» și scrie poezii și eseuri de felul «Conștiința națională la români» sau «Cine e poetul românismului». Impresionant, nu? Se bagă în predecesorul ASCOR, pe atunci Asociația Studenților Creștini din România (ASCR). Ca să știe nația că tac–su băga mîna în banii de șpagă numai pentru că dumnezeu vroia ca ăsta micul să ducă o viață lipsită de griji.

Mircea Vulcănescu este un muist de la care toată Europa a avut de învățat. Greu de crezut, dar el a inventat existențialismul scriind «Sistemul meu filosofic: existențialismul». Și așa un publicist de marcă a fost curtat de toată presa română, dar a publicat doar în Buletinul ASCR. Sau cum altfel? Să înțeleg că devine publicist pe banii de hîrtie plătiți de popime pentru creșterea naționalismului creștin așa cum a fost el promovat de primul român al țării Isus Cristos.

Constantin Rădulescu Motru

Constantin Rădulescu Motru este un alt pluridisciplinar. A făcut multe. A făcut prost. Dar a fost între primii. Ura! Este vorba de o dejecție. De un produs exemplar al nepotismului ca mai toate starletele culturale marca România. Încep să văd că românii nu sînt corupți de toți «alții» care trec prin zona lor de interes. Încep să cred că sovieticii au fost un factor civilizator unic în istoria zonei. Că progresele făcute de așa numiții comuniști au fost atît de mari că le–a venit românilor greu a crede. Așa că l–au inventat pe Nicolae Ceaușescu. Naționalist feroce. Nu prea cult, ca să nu îi facă de rușine. Agresiv. Expansiv. Limitator în materie de progrese. Dacă sovieticii au venit și au adus cu ei drepturi reproductive pentru femeie, Nicolae Ceaușescu s–a ocupat să fie sincron cu dogma și morala Bisericii Ortodoxe Române, aliatul său de bază. Doar că, atunci cînd nu a mai fost interesant, ca și toate celelalte creații române sau creștine, ortodoxii s–au dezis de Ceaușescu.

Panait Istrati

Panait Istrati are o istorie mai interesantă. Nu are popi în familie. Mai rău, nu e fată de răzeși, ci băiat de spălătoreasă. Și e și mai rău. E copil de grec, din ăia de nu plăceau legionarii că așa a zis Eminovici. Și unde mai pui că era contrabandist. Și mai e și orfan. Și o zice la predică cu văduvele și orfanii, dar la Panait Istrati nu se pune pentru că nu era produsul unei căsătorii binecuvîntate de popă. Deci neinteresant, dumnezeul patriarhilor nu funcționează pentru el. Deși e pregătit să fie vînzător ambulant citește. Și citește. Nu ca copiii de popă cu care a fost binecuvîntată istoria de făcătură a românilor. El nu este trimis la seminar să devină popă și se întoarce absolvent de filosofie, ministru și academician. Și totuși scrie. Dar ce scrie e nedemn. Nicolae Iorga, unul cu origini sănătoase: părinții care l–au recunoscut plătiseră taxa la popă și dansaseră în jurul mesii, scria:

Opera lui Panait Istrati ne arată elocvent că avem de-a face cu un hamal din portul Brăilei. D-nul Panait Istrati mi-a trimis Kyra Kyralina cu dedicație. Am încercat să o citesc, dar am fost nevoit să arunc cartea imediat; asemenea lucruri nu se pot citi. […] Eu nu-i găsesc absolut nici o calitate. Am spus: avem de a face cu un hamal din portul dunărean

Cinismul

Cinicii au fost niște filosofi în Grecia antică. Ei nu și–au dat nume. Dar au fost botezați de alții așa. Pentru că trăiau în stradă, nu respectau normele de igienă, ba chiar se și masturbau în stradă cică! li s–a zis că se comportă precum cîinii. În greacă. Pentru că era în Grecia.

Scopul cinicilor era înrudit cu al epicureilor. Hedonismul. Fericirea. Pe bani puțini. Ba chiar disprețuiau banii. Foarte impresionanți. Asceza creștinilor, pînă și denumirea de asceză, vine de la cinici. Dar doar cei mai idioți dintre cinici făceau o asceză asemănătoare cu Vasile zis cel Mare sau Francisc din Assisi. Cinicii și nu dumnezeul palestinian a predat asta. Dar băgată în mitologia creștină asceza și–a pierdut sensul. Și apoi și cinismul.

Junimismul

Junimea este alt exemplu de tulbureală românească. Este o fundație. Este un curent literar. Este o gîndire. Este Titu Maiorescu ambalat în multe feluri. Meritoriu pentru el era că susținerea tinerilor se făcea pe banii statului. El nu a dat. Dar a știut să își tragă și el niște plimbări. Cam ca șmenarii care și–au tras să administreze Socrates – Erasmus prin facultățile din România.

Titu Maiorescu

Nemții au avut un Goethe. Românii l–au avut pe Titu Maiorescu. Al nemților a fost scriitor și politician. Restul decurge din activitatea lui. Al românilor este un căcat. Este un parșiv. Un meschin. Și un corupt. Dar în hagiografii nu se poate umbri așe o personalitate cu niște aspecte minore legate de caracter. Și astfel Titu este academician de meserie ca mai toți. Este avocat. Ca mai toți. Este și critic literar. Dar și eseist și estetician. Opa! Ca al nemților. Dar începe torentul: filosof, politician, scriitor. Pentru români eseist și jurnalist ratat care scrie poezii la labă nu intră în categoria scriitor. De fapt, scriitor poate să fie orice idiot care trimite emailuri, nu? Și Titu nu se poate opri aici! Prim ministru, ministru de interne probabil din experiența de cules șpaga și fondator al Academiei. Și tot nu se oprește torentul. El este chiar și
«personalitate remarcabilă». Și a scos și o teorie
sociologică.

Soluții universale nu prea sînt. Mai degrabă opinii

Teo dixit:

… dimpotriva! nu spun ca sunt entuziasmat de faptul ca ma incadrezi la unul din arhetipurile de care faci vorbire, dar nici nu ma deranjeaza! fiecare nu poate fi altceva decat ceea ce este! multumesc ca imi urmaresti blogul si ca imi semnalezi partile sale proaste. am sa incerc sa le remediez!

as vrea sa mai fac o singura mentiune: nu sunt si nici nu ma straduiesc a fi un formator de opinie, iar rolul blogului e sa explic lucrarile proprii cu scopul ca rezolvarea temelor sa nu fie considerata facuta intamplator, ci asumata din punct de vedere teoretic si tehnic… tema prezenta este legata de reinterpretarea unei fotografii prin recontextualizarea cadrului sau a ideii!

M–ai înțeles greșit. Nu ești un arhietip. Poți să fii, prin efort personal. Scrierile mele fac referință doar la aceștia, doar la o animită subcategorie.

Universitatea română din Cernăuți

Universitatea din Cernăuți a fost foarte folositoare. Mulți din păduchii de marcă ai perioadei dintre războaie erau diplomați acolo. Dar cum așa? Păi cam cum Titu Maioescu a ajuns din fundul Olteniei mahăr de Ieși. Nu era loc de toți la facultățile din România, așa cum erau ele.