Arhive pe etichete: Miron Cristea

Miron Cristea și bisericile

Am aflat de curînd că e mare păcat să scrii pe biserici. Cică e act de vandalism dacă nu îți zice popa pe cine să demonizezi pe pereți. Și în perioada lui Ceaușescu Nicolae asta este proba de temelie, iertați-mi calamburul, pentru cum comuniștii ultranaționaliști care își botezau copiii la biserică în spiritul marxist-leninist urau creștinismul în sutană. Continuă lectura

Anunțuri
Etichetat , ,

Miron Cristea îndumnezeitul

Ce înseamnă să fii inspirat divin? Înseamnă să fii pe val orice ar fi. Așa ajunge Dan Ciobotea zis Daniel să ridice discotecă mare pentru toți sfinții din banii văduvelor și ai săracilor după pilda lui Isus din Nazaret care nu a muncit o zi în viața lui. Așa se poate să ai profesori de religie în școală plătiți de stat și popime fundamentalistă în spitale, plătită de spitale. Continuă lectura

Etichetat , , ,

Miron Cristea poamă aleasă

Se pare că spiritul creștin era foarte tare în Elie „Miron” Cristea. Știa toate rugăciunile de neutralizat blesteme. Putea, zice Nae Ionescu, să transforme o zi de post în zi de sărbătoare din încheietură, ca la făcutul labei, dar cu un gest mai complex, în formă de plus. Continuă lectura

Etichetat ,

De citit: IBM și Holocaustul

Românii nu citesc cărți. Citesc subtitrări la filme culte gen X Men 15 și Rambo 22. Citesc presa ca să vază cu ochii lor ce a mai făcut un prim ministru, ce a mai regulat un fotbalist, de, că doar nu or sta toată ziua să se prosterneze la icoane! Continuă lectura

Etichetat ,

Miron Cristea și Holocaustul

Elie Cristea, zis Miron, era rău. Era pofticios. Și a votat legi anti-semite și anti-democratice. Continuă lectura

Etichetat ,

Miron Cristea întocmai cu Isus din Nazaret

Elie Cristea, zis Miron să pară mai cult, era un antisemit, un antidemocrat, o canalie. Grija lui a fost să împartă lumea în cei care îl ling în cur și cei care nu îl plac. Primilor să le dea banii statului să-i cheltuie după bunul plac. Ultimilor să le trimită bătăuși. Căci și satana aia de Isus din Nazaret avea plăceri dintr-astea cu stricat pravăliile oamenilor care nu îi plăteau lui sau lui tac-su taxă de protecție. Azi asta se cheamă rachet. Acum două mii de ani se chema fiul lui dumnezeu. Continuă lectura

Etichetat ,

Miron Cristea și puterea investită de doamne-doamne prin mîna oamenilor politici

Elie Cristea s-a băgat în afacerea descrisă de schițele lui Damian Stănoiu. Îl chema Elie pentru că așa se chema sîntu dus la ceruri în corp. Așa un nume nemuritor își mai schimbă forma. Doar afacerile bisericii rămîn nemuritoare. Gurile rele spuneau că Eliuță puța de maimuță era naționalist și în Transilvania. Dar mai contează? Primul patriarh al românilor. Și un afacerist cu cărți de superstiții de primă mînă. S-a opus culturii. S-a opus umanității. Și despre ce orgii practica cu băieții de altar nu s-a scris că era indecent. Lu Elie i-a
plăcut cenzura, bătaia creștinească și puterea. Atît de lacom de putere era că nu s-a lăsat mai prejos de regent și prim ministru. Pluripartitismul îl deranja la fel ca pe leginarii de azi. Continuă lectura

Etichetat , ,

Jalba cuviosului Pitirim

Scrie la notele biografice ale unei cărți de Damian Stănoiu:

La 1 martie nota în jurnalul său: „Stareţul îmi spune că Patriarhia m-a
dat în judecata consiliului eparhial (?). Adaugă că ştie pricina: patriarhul s-a simţit vizat în bucata Jalba cuviosului Pitirim” În numărul din 13 martie al Adevěrului literar şi artistic publică Soborul de la Căldăruşani sau judecata mea (Dare de seamă anticipată), în care Damian Stănoiu se imaginează în faţa soborului de la Căldăruşani, convocat din înaltă poruncă, spre a da socoteală pentru cele scrise. Intervenţia presei în apărarea prozatorului îl determină pe patriarhul Miron Cristea să renunţe a-l mai judeca, mulţumindu-
se doar a-i aduce la cunoştinţa că înclinările sale literare „nu se potrivesc cu îndatoririle călugăreşti”. Continuă lectura

Etichetat ,

Armand Călinescu

Armand Călinescu a fost un băiat pe cinste! El a fost un elev eminent. Așa cum erau toți românii, mai puțin ăia doi țigani din spate care abia așteptau să abandoneze clasa formată din olimpici. Și profesorii lui Armand Călinescu recunosc că era un băiat pe cinste. Și eminent. Pentru că a ajuns to’ma ministru! Nu se pune problema că profesorii lui Armand Călinescu erau semianalfabeți. Cine a avut un astfel de elev, automat este foarte bun. Vezi școala românească de actorie care dă niște Mihai Călin. Cine are un Mihai Călin în clasă este automat un mare actor român, atît de mare că Hollywoodul nu l–a înțeles să–l cheme. Armand Călinescu a făcut o dată și dreptul și filosofia. Și și–a tras diplomă de la o bodegă în Paris. Deși el făcuse drept și filosofie, el scrie un doctorat în științe politice și economice pe tema Schimbării României. Probabil schimbarea la față ca dumnezeul lui.

Urcă repede pe scara politică. Prefect. Subsecretar de Stat. Trece cu a sa filosofie a pulii răsculate de la Agricultură la Interne și nu are nici o problemă. A culminat prin a fi membru fondator al unui partid unic și prim ministru pe scaunul unde s–a căcat pe el de la atîta sex anal onorabilul Miron Cristea, patriarh prin mila puterilor centrale. Oricum, a fost și ministru sub Octavian Goga fără nici o problemă. Tot de Interne că îi plăcea să bată pare–mi–se. Continuă lectura

Etichetat , , , , , ,

Frontul Renașterii Naționale

Frontul Renașterii Naționale. Interesantă titulatură. Se pare că cei care au participat la tulburările din decembrie 1989 știau ce vor să facă. Acela era frontul renașterii. Acesta a fost frontul salvării. Tot naționale. Resuscitare. Gură la gură. Altert.

Se pare că Frontul Renașterii Naționale nu a venit singur. A venit cu un popă lider politic. Patriarhul Miron Cristea nu dormea noapte de noapte ca să stea să îi trimită sfîntu decrete pînă în zori. Și Miron Cristea era un creștin adevărat. A persecutat evreii cu toate celelalte etnii. Și avea ca aliați sfinți dreptcuvioși precum Alexandru Averescu și Nichifor Crainic sau Niculăieș Iorga. Continuă lectura

Etichetat , , , ,