Csaba Laba și FIAP

Nu este necesar sa se mearga atat de departe cu consideratiile vis-a-vis de acest asa-zis salon. Motivatiile sunt mult mai simple. Nu este prima data cand se utilizeaza holul de la intrare al CCIR pentru astfel de evenimente. Mai mult ca sigur ca organizatorul, dl Eugen Negrea, Vicepresedinte – secretar general AAFR are oarece relatii cu conducerea CCIR. Cum am spus si altundeva, dracu se duce pana acolo, daramite sa mai si intre. Ca sa vada ce? Imagini redundante, incercari de pastise nereusite dupa poze vazute prin NG, Foto4all, BoG eventual, si cam la atat se rezuma cultura foto a proud-member-ului AAFR. Imaginile au fost acceptate in corpore, fara nicio selectie, chiar si asa existand pericolul sa nu se acopere tot spatiul. Asa ca s-a mai apelat si la prieteni,copii sau neveste. Cam asta a fost nivelul. Imagini jalnice de vacanta, scene stupide, campuri cu floarea soarelui, tarani la cosit, etc…Majoritatea pe vivid colors sau accentuate violent in PS. Marturisesc, am exagerat putin, astfel de producte nu treceau nici de preselectie la faza pe uzina a Cantarii Romaniei. Printre cei invitati s-a numarat parca si dl. V. Simionescu EFIAP, fostul sef al Comisiei de Tineret a AAF, cel care prin 1985 nu-si gasea cuvintele pentru a lauda numarul urias de cercuri foto ce activau in tara (cca. 4000) organizate in scoli, institute, cluburi, etc. ca si pe cei circa 77 de mii de tineri artisti care le frecventau cu asiduitate. (Fotografia, 1985/155). S-a acordat si un “premiu de excelenta unui artist fotograf emblematic pentru istoria vizuala a Bucurestilor” dlui Mihai Oroveanu, care nu ia onorat pe “artisti” cu prezenta. Evident, in speranta de a li se facilita unora din granguri niscai expozitii pe la MNAC. Asa cum merg treburile astea “artistice” autohtone, nu este exclus sa traim s-o vedem si pe-asta, expozitie Toth sau Fotograf Dr. TR Pantea la MNAC. Si de ce nu, in scurt timp la British Museum sau MoMA? In fine, inutil sa precizez ca nu s-a pomenit macar o data cuvantul “fotograf” fara “artist” in fata. Asta e, se pare cheia recrudescentei AAFR in ultima vreme.

Nu este necesar. Cel mai probabil organizatorii sînt prea idioți sau prea sictiriți ca să realizeze potențialul acestui gambit, la fel ca și dățile trecute. Dar ai marcat foarte bine problema expunerii. CCIR poate să dea bani. Și cam atît. Expunerea se face tot pe hol La Lăptăria lui Enache, chiar dacă îți face lumea mustăți la portrete. Ca și în cazul muzicii care îmblînzește animalele, dacă îți e vandalizată opera fie era prea proastă ca să impresioneze, fie poate e cazul să duci lăutarii într–o altă locație.

AAFR3 pe lîngă CCIR?

Acum 2h, cu surle si trambite, discursuri, “glorii apuse” ale AAFR, fursecuri, la sediul Camerei de Comert si Industrie s-a inaugurat Salonul artistilor fotografi bucuresteni. Am trecut si eu pe acolo sa vad cu ochii mei. Nu pe “artisti”, pe multi dintre ei ii cunosc, ci pozele. Jale maxima. Majoritatea imaginilor sunt chiar sub nivelul general AAFR, daca se poate imagina asa ceva. Multe chiar mult mai jos. Adica din categoria “bun!”, “bun asa!”, “vot!” pe BoG. Privind inmarmurit toate acele poze cu pasarele, batrani ridati, imagini stupide de vacanta, etc…, te intrebi daca nu cumva s-a dat timpul inapoi cu 40 de ani si te gasesti in plin Festival Cantarea Romaniei, etapa pe uzina.

Asta cu gloriile apuse ale AAFR e sarcasm. Ultima dată cînd am verificat mai erau doar cîțiva în viață și nu prea deplasabili. Iar AAFR2 are glorie doar dacă te uiți prea mult la televizor să dai și de spoturile cu Moiceanu la Cotroceni sau ceva de genul ăla.

Atenție cu cine vă înhăitați

Adresa e din Brasov pt. ca dl. Moiceanu este directorul salonului si este din Brasov, sau ma rog pe situl propriu apare la contact o adresa din Brasov. O fi re-devenit dansul vice dar la salon e director. Asta cred ca ar fi una din explicatii. Apoi mai e faptul ca unii membri ai juriului au pensii sau venituri mici, CFR-ul e scump, ca doar traim in RO, unde nu-i asa, autoritatile nu prea incurajeaza arta fotografica. E cam greu sa se deplaseze la Oradea, desi ar fi avantajul ca are aeroport. Cel putin asa cred, apoi sa nu se voteze prin corespondenta, ci juriul sa-si faca treaba cu maxima raspundere fata de arta fotografica romaneasca. Si as mai dori, daca nu sunt impertinent, sa fie afisate pe situl AAFR sau alt-undeva toate imaginile participante, si la care sa se poata adauga comentarii.

Asta ar pute a spălare de bani. Sediul social într–o parte, birourile în alta, corespondența la altă adresă, facturile în altă parte. O afacere cel puțin dubioasă. Cică AAFR! Dar site–ul direcționează în altă parte. Cum îmi recuperez banii de cotizație? Gata? Au strîns masa pliantă și au tăiat–o din piață? Ce era aia? Cotizația lui Toth de Viagra că cică sînt fetele ieftine pe șosea lîngă Oradea?

Regulament Fotografia anului 2011 (3)

1. CONDITII DE PARTICIPARE

Moicene, te făcuși șef și peste comentariile și galeriile AAFR?

Sigur ca da! Si dupa aia ( e vorba de fiasco sau 0/4) iar se vor lamenta in ordine, exceptandu-l pe marele sef de la Reuters, ba ca asta e nivelul, dar invatati, invatati, invatati tovarishci! urmatorul (stim noi cine) ca nu mai participa la urmatoarea editie. Cat despre urmatorul, primul (Toth) l-a lasat pe vice (Balasi) sa capete putina practica la carma asociatiei, sa mai promovam si tineretul, tovarasi! Cum Onisor inca isi mai linge ranile, era cazul sa fie rasplatit cu o functie, normal. Nu stiu ce se intampla insa cu Dl. Moiceanu, parca se retrasese cu tot cu mirobolantul site AAFR (aici chiar mi-a parut rau de tot, pentru ca acolo erau si zeci de comentarii ale mele, dar si ale altora la adresa nulitatii estetice a artefactelor unora din MMC-ei (membri creatori consacrati). S-au dus dracu, si cu asta, speranta mea ca intr-o rara clipa de luciditate sa-si dea seama de inutilitatea propriei existente. Vad ca dl Moiceanu e iar vice, desi pe situl AAFR nu-l vad pe nicaieri. Cine ti-e si cu politichia asta fotografica?

A! Dar cred că e cazul de precizat Reuters România. Nu ajunge orice coș de pe fundul unei organizații cap pentru că și coșul, nu–i așa, are cap. Confirm că ce mi s–a semnalat în comentarii e corect și tineretul a triumfat încă o dată peste bășinile de activiști de partid fruntași în munca socialistă. Cu alte cuvinte Mihai Moiceanu și–a luat jucăriile și a plecat. Probabil pe bună dreptate pentru că japița de Stefan Toth, dincolo de luat pensia și fursecu’ după tehnica Pandele, nu prea s–a ocupat de mobilarea Clubului Nufărul în AAFR. Nu pot înțelege de ce între F64, F5,6, și alte denumiri inteligente de foto. Să fi fost întîlnirile lor la ceas de noapte într–un punct de recepție rufe murdare Nufărul? Să fie o dovadă a rezistenței românești în Transilvania în contra pericolului maghiar de ridicare a nepermisă a nivelului de trai? Să fie vreo referință la filmul ăla Cu mîinile curate vis–a–vis de moartea inexplicabilă a unui fotograf care a băut forțat fixativ? Cine știe?!? Măgarii de la Oradea văd că au eliberat sediul vechi de cînd s–au făcut naționali. Astfel fotocluboradea punct ro se laudă cu realizări din 2008!

Regulament Fotografia anului 2011 (2)

1. JURIUL SALONULUI
2. Radu Sigheti – Chief Photographer, Romania Thomson Reuters Romania- Presedintele juriului

Un funcționar corporate. Cam necunoscut, dar probabil unele din fotografiile făcute de Dl. Reuters și semnate de el sînt produse de ăsta sau unul din cei care îi țin trena.

Regulament Fotografia anului 2011

Asociatia Artistilor Fotografi din Romania invita toti fotografii din Romania sau din afara tarii sa participe la salonul „Fotografia anului” editia II-a. Concursul aflat la a doua editie si-a schimbat numele dar structura a ramas la fel cu cea din anul anterior. Se deosebeste de editia anterioara prin faptul ca nu va mai fi ales un autor caruia i se deceneaza titlul de „Fotograful anului”. Salonul este deschis participarii tuturor fotografilor profesionisti sau amatori, indiferent de apartenenta la AAFR sau la alte organizatii.

Prin „structură” se înțelege șleahta de șobolani roșii care a dominat și concursul de dinainte.