Scot și ei un bănuț. Ce pula mea, numa’ Patapievici are voie să scoată bani din căcat? Lasă-i în pielea mea să își scoată francul, mai beau și ei o bere la pet, mai un mic cu bicarbonat și muștar.
Dar una e să scoți bani. Alta este să vezi pe unde scoți cămașa. Și alta este să mănînci căcat.
… dimpotriva! nu spun ca sunt entuziasmat de faptul ca ma incadrezi la unul din arhetipurile de care faci vorbire, dar nici nu ma deranjeaza! fiecare nu poate fi altceva decat ceea ce este! multumesc ca imi urmaresti blogul si ca imi semnalezi partile sale proaste. am sa incerc sa le remediez!
as vrea sa mai fac o singura mentiune: nu sunt si nici nu ma straduiesc a fi un formator de opinie, iar rolul blogului e sa explic lucrarile proprii cu scopul ca rezolvarea temelor sa nu fie considerata facuta intamplator, ci asumata din punct de vedere teoretic si tehnic… tema prezenta este legata de reinterpretarea unei fotografii prin recontextualizarea cadrului sau a ideii!
M–ai înțeles greșit. Nu ești un arhietip. Poți să fii, prin efort personal. Scrierile mele fac referință doar la aceștia, doar la o animită subcategorie.
Ultima parte mi se pare exagerată. Implică că singura cauză a situației din Spania sunt românii. Dar nu vreau să dezbat subiectul, dacă nu te superi. Nu am trăit în Spania, nu am experiență cu situația de acolo.
Dar nu e singura. E cea mai dezgustătoare. Poate ai auzit de bărcile scufundate în drum spre Uniunea Europeană. Aceia au probleme. Și nu sînt ajutați destul tocmai din cauza acestora. Așa că situatia din Spania nu este generată de români. Dar situația emigranților din Spania este înrăutățită considerabil prin contribuția directă și continuă a românilor. Am mai dat citate de prin presa italiană de limbă română. Bisericile românilor dau românilor. Românii trimit bani în țară să cumpere betoane și să crească prețurile apartamentelor existente în orașe. Italienii rămîn cu paguba.
Da, ne învârtim în cercuri pentru că fiecare o ține pe a lui.
Tu îmi spui că prietenii tăi americani zic că nu e așa. Eu zic că ăia pe care i-am cunoscut eu spun altceva. Experiențe diferite și totuși imposibilitatea de a ajunge la un consens. Discuții de stație de metrou nici măcar de gară unde aștepți mai mult. Și totuși spuneam pe undeva despre dovezi.
Da. Știu. Și ai dreptate. Te stresez.
Este evident că nu aveau cum să producă un clișeu. Românii nu produc nimic. Căcat. Pișat. Păduchi, pureci. Aur cică. Petrol, puțin. Intelectual TOATĂ nația este zero. Pe ici–colo mai e unul. Poate sînt doi în gașcă. Inutil să te pui cu o armată de secretare care protejează o puzderie de administratori (ei cred că sînt profesori, ingineri, doctori, șa). Credeam că te pot face să localizezi originea clișeului. Continuă lectura
diferenta dintre scoala de la Paris si cea de la Bucuresti e ca prima ii incurajeaza pe cei care gandesc, pe cand a doua pe cei care invata si ii si saboteaza pe cei care gandesc. am folosit corect termenul, fiindca de la gradinita esti inregimentat in mentalitatea aceasta si de aici si manierismul si produsele pe care le vedem. cu asa valoare, e clar ca un context de nivelul celui de la new york e ermetic si ramai aici printre ai tai.
Chiar așa, grădinița.
Nu prea am amintiri de la grădiniță. Continuă lectura
Nu ți-am dat articolul ca să-mi spui cât de clișeu e tipul. A fost pe prima pagina la căutare. Toți americanii pe care îi cunosc știu că se spune despre ei asta. De la inculți la culți, de la săraci la bogați. Hai să-i spunem coincidență.
Brodie. Americanii sunt proști este un clișeu preluat de români, nu un clișeu român.
Eu. Ok. Cumpăr idea asta. De la cine?
Brodie. Ete un articol interesant […]
Eu. Ooo! Cît de clișeu e tipul. De! Și Fox News este de părere că «liberal media» este peste tot.
Brodie. Nu ți-am dat articolul ca să-mi spui cât de clișeu e tipul. A fost pe prima pagina la căutare. Toți americanii pe care îi cunosc știu că se spune despre ei asta. De la inculți la culți, de la săraci la bogați. Hai să-i spunem coincidență.
Eu. Am obosit cu învîrtitul în cercuri. Continuă lectura
Ete un articol interesant http://lamontonamerica.blogspot.com/2010/08/why-do-people-think-americans-are.html
Ooo! Cît de clișeu e tipul. De! Și Fox News este de părere că «liberal media» este peste tot.
Eu prima dată am auzit-o de la un… american. Ulterior și de la alții.
Americanii mei se apără. Sînt românii și ocazional unii alți europeni care fac afirmații de genul ăsta.
Mi-e greu să cred că românii au o influență atât de mare asupra lumii încât să lanseze un stereotip adoptat în diverse colțuri ale lumii. Sau poate am cunoscut eu doar oameni care au cunoscut români de unde au preluat treaba asta. Dubioasă coincidență.
Un argument foarte bun. Pălăria! Continuă lectura
Americanii sunt proști este un clișeu preluat de români, nu un clișeu român.
Ok. Cumpăr idea asta. De la cine?
Care americani?
Hmm, adică știi că nu vine din România, dar nu știi la cine face referință?!?
Oricum «clișeul român» implică apartenența, generalitatea, nu și paternitatea. Dar sînt curios de unde vine. Continuă lectura
Și e rău?
Arde țara și nu poți să îți iei arma de vînătoare și să te duci înot pînă la Constanța să lupți cu dușmanii de clasă?
Nevoia de mobil arată cît de imbecil poate să fie omul. Dacă ai un accident, cel mai probabil nu vei avea puterea sau posibilitatea să ajungi la telefon. Dacă îți rupi piciorul pe munte e probabil să fie în zonă fără acoperire. Dacă cazi într–o gaură de canal e posibil ca bateria să sară din telefon unde nu o poți ajunge. Șamd Continuă lectura
Brodie m–a provocat la o discuție despre blogurile sociale de limbă română.
Partea bună, mai bine zis simplă, este că învață prin contact ca bacteriile anumite chestii. Cum ar fi congregatul. Sau poate e Facebook de vină. Se adună și se leagă între ei. Timp să ai. Partea și mai drăguță este că sînt indivizi la marginea societății. Pentru că nu fac decît să regurgiteze (rehash) informația. Și nici măcar nu e informație căutată. Este informație care le–a trecut pe la nas. Deja o vacă este mult peste ei pentru că vaca se obosește să își miște curul pînă la următorul smoc de iarbă. Ei stau. Și rîul informațional trece pe sub nasul lor, printre picioarele lor. Și adulmecă. Examinează. Nu profund pentru că șuvoiul merge repede. Ocazional se pișă, se balegă în acel rîu informațional. Și totul e bine. Atîta vreme cît nimic nu înțeapă, nimic nu ustură, e bine. Continuă lectura
Criticul Foto 