Miron Cristea și bisericile

Am aflat de curînd că e mare păcat să scrii pe biserici. Cică e act de vandalism dacă nu îți zice popa pe cine să demonizezi pe pereți. Și în perioada lui Ceaușescu Nicolae asta este proba de temelie, iertați-mi calamburul, pentru cum comuniștii ultranaționaliști care își botezau copiii la biserică în spiritul marxist-leninist urau creștinismul în sutană.

Miracolul chimiei

Îl ascultam o dată pe Arsenie Papacioc, sau alt legionar tembel, cum povestea despre frat-su că era un băiat deștept, un chimist. La vremea aia am pus aiurea piesele în puzăl. Așa bun era că nu am auzit nimic de Papacioc-fratele? Sau poate era vorba de o potențialitate ca la Nicu Paulescu, care ar fi fost foarte cunoscut dacă nu ar fi fost un ratat? Conspirație? Cum pana mea au putut să fenteze comunismul toți legionarii să o lăbărească 40-80 de ani pe la mănăstiri cu tot confortul de acasă plus televizor și ăștia care erau mai deștepți nu?

Opera, dar fără viața viermelui

Simt că mă apropiu de sursa problemei. Nu doar că elevii sînt loaze. Unii sînt. Unii nu sînt. Unii chiar se luptă din răsputeri. Și din ce se opun mai tare, din ce se întorc mai plini de sînge după un an de școală în România. Poate numai școlile islamiste să deranjeze mai rău la cap decît făcutul școlii în România. Dar problema merge mai departe.

Sistemul? La dracu cu sistemul. Sistemul este o abstracție. Sistemul nu face nimic. Este un set de reguli fixat de participanții anteriori la acest joc universal. Regulile se pot schimba. Regulile se schimbă constant. La fel cum s-a putut introduce religia în școala laică și astfel să aibă popișorii din pepinieră și femele deranjate la ovare ocazie să primească un salariu pentru predat basme, la fel se poate preda ORICE. La fel cum portretele lui Nicolae Ceaușescu au putut fi scoase afară, la fel se pot scoate orice fel de icoane ale oricărui tip de regim. Sistemul este neutru prin excelență.

Tu alegi cu cît înmulțești zero ca să obti România

vasile b zicea la În România școala te învață cum să fii un căcat în relațiile cu altii

De fapt, căcat școala românească este un imens penitenciar. Unul cu gardieni fioroși cam unul la 30 de elevi. Elevii fac …

creativitate?! nici macar un sistem pus la zi cu situatia din tara .

Intri într-o zonă periculoasă. Care e situația din țară? Cine o stabilește? De ce trebuie pus la zi cu asta și nu cu ceva mai utopic?

„sa dam tarii citi mai multi someri cu diplome !”

Constantin Rădulescu Motru

Constantin Rădulescu Motru este un alt pluridisciplinar. A făcut multe. A făcut prost. Dar a fost între primii. Ura! Este vorba de o dejecție. De un produs exemplar al nepotismului ca mai toate starletele culturale marca România. Încep să văd că românii nu sînt corupți de toți «alții» care trec prin zona lor de interes. Încep să cred că sovieticii au fost un factor civilizator unic în istoria zonei. Că progresele făcute de așa numiții comuniști au fost atît de mari că le–a venit românilor greu a crede. Așa că l–au inventat pe Nicolae Ceaușescu. Naționalist feroce. Nu prea cult, ca să nu îi facă de rușine. Agresiv. Expansiv. Limitator în materie de progrese. Dacă sovieticii au venit și au adus cu ei drepturi reproductive pentru femeie, Nicolae Ceaușescu s–a ocupat să fie sincron cu dogma și morala Bisericii Ortodoxe Române, aliatul său de bază. Doar că, atunci cînd nu a mai fost interesant, ca și toate celelalte creații române sau creștine, ortodoxii s–au dezis de Ceaușescu.

Ion Agârbiceanu

Și lupta sovieticilor cu bisericile creștine dreptmăritoare s–a dat pe viață și pe moarte. Se aleg patriarhi sub comuniști. Se distrug 40 și ceva de biserici, dar altele sînt conservate și trec în grija statului, pe banii statului. Nicolae Ceaușescu urăște biserica și totuși are poze cu popi în costumație de Halloween completă, inclusiv cu năframa prinsă la căciulă. Dar, stai, greco–catolicii au avut de suferit. Serios? De la sovietici? Nu de la ortodoxii care, în mintea lor, își luau înapoi ce era al lor și fusese răpit de uniație și papă? Popa Agârbiceanu era în manuale. Popa Agârbiceanu se afișa în costumație completă și cu barbă de patriarh. Și? A fost premiat și serbat de ziua lui la fel cu răspopitul Arghezi.

Teoctist Toader Arăpașu

Teoctist Toader Arăpașu este un alt trofeu al bisericii. S–a zis că e homosexual și că a participat la vandalizarea de temple mozaice. Dar asta nu se pune. Așa i–a poruncit dumnezeul lui. Se face călugăr. Și e trimis la teologie la București ca să nu se mai plictisească la mănăstire. Și după aia pun–te pe urcat în rang. A fost pînă și un an la Litere la Iași. Dar fără prieteni, e greu unui popă să învețe bine. Față de Bartolomeu Onania care și–a luat licența în teologie la București într–un an, ăsta a avut nevoie de 5 ani. Dar e explicabil: era război. Una e ca biserica să binecuvînteze tunurile și alta este să își sacrifice membrii importanți. Faza cu protecția fustei maicii domnului e pentru proști. Ei nu se duc în zona frontului decît dacă e să recupereze ceva scump să nu fie luat de cineva.

Cosmopolitismul

Cosmopolitismul e simplu. Cetățean al universului. În greacă. Aia veche. Este vorba de cei care aveau mintea să nu fie supuși granițelor politice. Ani după ce cinicii au dezvoltat conceptul de cetățean al lumii, vine revoluția de la 1848 care introduce o nouă abstracție. Dincolo de imperii și regate apare Nația. Altă abstracție criminală pentru a face indivizii să servească un grup mic și tupeist. Și mult sînge s–a vărsat pentru Nație. Și puțini se pișă la totemul ăsta. Dar iată că cinicii erau imunizați și la asta. Cetățean al universului. Dincolo de nație, de etnie și ce alte lanțuri vor mai inventa obsedații de putere.

Nichifor Crainic

Nichifor Crainic a fost un teolog român, scriitor, poet, ziarist, politician, editor, filosof (creator al curentului gîndirist), legionar, colaborator al securității și unul dintre principalii ideologi antisemiți din România. Mișto? Teolog român din România. Și, ca TOȚI legionarii, a fost mereu cu cei care au puterea în percepția lui. Cică Criticul Foto ar fi un impur. Un măgar. Se ascunde în spatele unui nume. Nu ca Ion Dobre, numit în cărțile de îndoctrinare doar Nichifor Crainic? Doar că Criticul Foto nu dă poze. Nichifor are poze. Și arată ca încornoratul din filmele lui Chaplin. Puțin mai sordid. Dar este un sfînt, așa că cine sînt eu să comentez? El se trăgea dintr–o nație superioară. De aia au devenit comuniști toți, inclusiv el. Și el știa că mărturisitorii au un loc în rai garantat, vopsit cu numele lor pe jos ca la locurile de parcare. De aia a făcut ORICE pentru a rămîne în viață. Asta da teologie practică. Nu gargara aia din cărțile de îndoctrinare.

Dar destulă gargară. Hai să ne apropiem de viața acestei marionete oportuniste.

Ștefan cel Mare și Sfînt

Ștefan cel Mare, ca și Neagoe Basarab, a încercat să facă uniunea cu catolicii. Știa că acolo este puterea, iar ortodoxia era doar o sectă secundară islamului în Imperiul Otoman. Nu i–a mers. Dar a rămas în cronică. Căci, dacă nu a reușit catolicizarea, atunci este erou al anti–ecumeniștilor. Și dacă catolicii i–au spus erou al creștinătății, fiind aliatul lor convertibil, atunci de ce nu ar fi adevărat? Dar Ștefan cel Mare a fost Satana. Ăla din culegerea de basme a creștinilor.

Întîi de toate Ștefan a fost un uzurpator. Apoi a fost un oarecare venit cu o armată de mercenari dintr–o țară străină. Seamănă foarte mult cu întîmplările petrecute în secolul 20 prin mai multe țări africane. Și asta și era Moldova. O țară la periferia unor imperii. Prea departe ca să se aleagă cultura. Prea departe ca potera să aibă efect. Locul cel mai bun de jefuit negustorii.