Cine a fost Chendrinos a lu Cleopa?

Chendrinos a fost mare. El a indexat istoria lumii. Cleopa îl dă referință. Ceea ce e mai mult decît dau Iorga și Hașdeu pentru istoria românilor. Dar ce convenabil! Cartea lui Chendrenos nu se tipărește. Față de biblii care au cîte o ediție la cîțiva ani și fiecare patriarh își îngrijește de propriile ornamente pe pagina unu, istoria lu Chendrenos nici nu știu dacă e tradusă în română. De fapt, nu am nici o propoziție în toată diareea fundamentalistă imbecilă a lui Cleopa Ilie prin care să înțeleg că a ajuns să îl citească pe Chendrinos și nu un conspect din presa bisericească greacă tradus de un binevoitor nu prea cunoscător de greacă. De fapt, în superioritatea lui intelectuală, Cleopa Ilie uită să dea referințe: cine a fost Chendrenos, ce a făcut, cîte neveste a avut și cîti episcopi a procreat el cu nevestele legale.

Limba cumanilor

Cumanii au venit. Și au acoperit ceea ce numim noi azi România. Și erau și ei se pare analfabeți. Dar erau mulți. Noroc că nu s-au combinat cu dacii latinizați și cristalizați precum cocaina crack. Și ‘talienii și nemții scriu Codex Cumanicus. Și apare o limbă turcă. Ups. Nașpa pentru latinizare. Actualmente docomentul este cazat în Veneția. Dar românii nu au de unde să știe că ei se duc la făcut poze în piață. Cam cum a studiat și faimosul Iorga la tinerețea lui.

Ridicolul naționalismului

Găsesc întîmplător o organizație Asociația Culturală Pro Basarabia si Bucovina. Ce au limbricii ăștia pe emblemă? Harta României actuale. Plus coloniile din nord est. Plus Traian. Plus Decebal. Plus Columna lui Traian. Și un citat din reputatul istoric de doi lei Niculaie Iorga, remarcabil prin absența referințelor.

Nicolae Iorga și legionarii

Niculăieș Iorga a fost asasinat de legionari. Erau legionari. Au fost dovediți. Și era răzbunare pentru că polacu devenit român pur pe la vreo 20 de anișori, s-a curățat din cauza declarației lui Culaie. Și au făcut-o pentru că sînt o asociație de ciori. Niște impotenți care sînt onorabili doar cînd sînt mai multi și au arme de foc.

Mircea Eliade este un măgar

Mă miram de unde mi-a fost inoculat conceptul ăsta de mitul bunului sălbatic. Păi de la Mircea Eliade. Prin intermediul unor profesori proști. Și inculți. Adică numai buni să-l considere pe Mircea Eliade sculă pe basculă. Și e destul de ușoară localizarea. În franceză e bunul sălbatic, în engleză e nobilul sălbatic. Iar punctul de pornire pentru ridiculoșenia de cultură română este prin anii 60, în engleză. Ciudat, nu? Eliade deja o freca la Chicago. Și emite Mituri, vise și mistere.

Miron Cristea îndumnezeitul

Ce înseamnă să fii inspirat divin? Înseamnă să fii pe val orice ar fi. Așa ajunge Dan Ciobotea zis Daniel să ridice discotecă mare pentru toți sfinții din banii văduvelor și ai săracilor după pilda lui Isus din Nazaret care nu a muncit o zi în viața lui. Așa se poate să ai profesori de religie în școală plătiți de stat și popime fundamentalistă în spitale, plătită de spitale.

Românii versus ‘talienii

Primo Levi a fost între primii oameni care au scris despre Holocaust. Pe cînd oamenii încercau, forțau, revenirea la normalitate, Primo Levi a considerat că este o obligație morală să scrie despre ceea ce a trăit. Și a scris. Și merită să citiți dacă nu sînteți români. Căci românii citesc lista de Euri a lui Mencicopsci și afișele anti-vaccin ale lui Pavel Chirilă. În amintirile lui Primo Levi din mai multe volume se scrie despre tratamentul evreilor de către italieni.

Miracolul chimiei

Îl ascultam o dată pe Arsenie Papacioc, sau alt legionar tembel, cum povestea despre frat-su că era un băiat deștept, un chimist. La vremea aia am pus aiurea piesele în puzăl. Așa bun era că nu am auzit nimic de Papacioc-fratele? Sau poate era vorba de o potențialitate ca la Nicu Paulescu, care ar fi fost foarte cunoscut dacă nu ar fi fost un ratat? Conspirație? Cum pana mea au putut să fenteze comunismul toți legionarii să o lăbărească 40-80 de ani pe la mănăstiri cu tot confortul de acasă plus televizor și ăștia care erau mai deștepți nu?

Micul tradițional

Micii! Esența gătitului la români. Este, după sfintele taine și pulă, cea mai venerată carne pusă în gură de români. Este angelizată romantic spre interbelic. Este demonizată la fel de romantic în discursul politic. De către impotenți intelectuali care se oftică că ei nu au bani să dea poporului mîncare. Dacă ar fi oferit o alternativă spectaculoasă, probabil cîștigau alegerile la distanță indiferent de numărul de mici consumati pe cap de participant la întîlnirea electorală a celuilalt. Dar n–a fost să fie! Poate dacă dădea acatiste.

Congresele de aici și de acolo

Congresele. O super afacere! Toți se bulucesc să își tragă unul. Și ca Nicolae Iorga cu al său congres de bizantinologie, poate să își mai ridice ceva acareturi pe lîngă casă, mai cumpără vreo oaie, ceva. Treaba care este semnată, vezi boarfe gen Ieftenie mama sau alte vărsături care semnează cu prof. univ. și cînd se duc la WC, deci se dă ultimului papagal, sau păpăgăliță, din turma de țiitori de trenă. Care face ce poate. Cît poate. Și iese ceva românesc, autohton. De ce ies mai mișto în vest? Păi e simplu! Ei au avut colonii. Și noi avem profi cu origini sănătoase, sau mai puțin sănătoase, dar bine exhibate, vezi Neagu Djuvara.