Andrei Pleșu vs Dinu Lazăr

Afăcut în comentariul meu o combinație nu foarte cinstită, între un om de cultură cu multe neajunsuri și copilul cu impresii al unei femei de serviciu, care crede că, dacă tătîne-său a fost cineva în partid cu originea lui sănătoasă atunci, își poate permite și păreri. Pînă la urmă se rezumă la acele apeluri către cei care fac ceva în domeniul artei de a-i respinge pe acești monștrii în loc să le ușureze excreția. Să îi lase să aibă propria structură separată, chiar dacă banii rubedeniilor lor pot să pară mai dulci acolo. Lasă să aibă Florin Ghioca petrecere cu vernisaj unde să îi lăutărească Lazăr la ureche, fericit că a găsit, în sfîrșit, unul mai scund decît el. Las’ să-și scoată ochii’n blițuri Onișor și cu Pașca la fr’un vernisaj de pălării kitch pentru o clientelă pe măsură. Nu de alta, dar pînă și falsul ăla de Manson cînta live with the apes man, it’s hard to be clean.

Realitatea absolută totală ireparabilă a fotoreportajului inegalabil românesc

Realism fotografic?

Mi–a displăcut atacul la adresa lui Sorin Onișor pentru premiul său AAFR. Așa cum m–am exprimat deja aș fi preferat să fie dezbătut sistemul. Dar nu se pune problema, pînă și ultimele japițe așteaptă recunoașterea meritelor de către o organizație cu o titulatură așa pompoasă. Iar juriul? Cine să se ia de juriu în afară de Criticul Foto? Să se ia Ufo și să riște premiile viitorilor săi elevi pe ale căror realizări speră să fie cocoțat? Doar nu credeți că are vreo speranță prin ce poate produce el.

Greu la deal cu boii mici, sau cu românii, indiferent de dimensiune

Am scris. Am scris și de Onișor. Înainte să fi aflat un Ufo sau alți prostovani că Onișor nu ar fi talentat din cauză că a trișat la unicul, inegalabilul, deja inexistentul premiu AAFR. Dar mi–au ieșit vorbe în tîrg că aș fi cu Onișor pentru că imbecilii care nu pot citi un articol cap–coadă au văzut ei că l–aș plezni pe Ufo. Mă rog, prostimea a tras concluzia că e din cauză că s–a luat de Onișor, nu că ar fi o japiță ipocrită. Mă rog, japiță ipocrită, la prostălăii ăia înseamnă adevăr dacă îl displac și atac la persoană dacă îl plac.

Găștile și forumurile vs creativitate

Ziceam de performanțele găștilor. Și de tehnica „eu nu mă dau jos din pat dacă nu mă plătesc” adoptată pînă și de Onișor. Cît de nebun să fii să îți zici că vezi ceva în lucrările unor mercenari reci, lipsiți de orice trăire, dincolo de maneaua constantă: banii, dușmanii și durerea despărțirii de creatura căreia îi ofereau confidențe. Îmi pare rău pentru romantici, dar nu cred că un mercenar poate genera trăiri înalte. El nu poate iubi. Dar poate să creadă că o face. Poate să convingă pe alții, bineînțeles. Și, în realitate, poate să sufere pentru ceva ce credea că îi aparține. Pierderea doare, dar asta nu presupune că ar fi avut alte sentimente față de ce nu mai are.

Onișor: interviu Fotografa (6)

[12.] Atunci cum de nu ai scos mai multe albume?

Onișor: interviu Fotografa (5)

Toate proiectele mele au fost dedicate oamenilor marginalizati, satelor care se sting… Asistam acum la un fel de agonie a satului romanesc, generatiile batrane, care inca mai au suflet romanesc adevarat, se sting, iar cele tinere pleaca la oras ori la munca peste hotare si atunci cand se intorc sunt altfel.

Onișor: interviu Fotografa (4)

Lăsînd gluma și ridicolul interviului lu’ Filipas, și asta este o inițiativă bună. Decît pozat macul pe cîmp, panseluța în rondul din Herăstrău, sau vagabonzii de lîngă Autogară, mai bine asta. Și mai onorabil. Se cam uită nivelul românesc de producție fotografică. Dinu Lazăr făcea în ’80 poze de modă care arătau proaspăt mărite mai rău decît paginile revistelor de modă din ’50. Vremea a trecut și el face poze la cursanți, la adunările cu biciclete, cam atît mai ține minte la vîrsta asta.

Onișor: interviu Fotografa (3)

Lucrand la doctorat, am intrerupt putin scoala

Onișor: interviu Fotografa (2)

Pe langa aceste lucruri, sunt si membru fondator si vicepresedinte al Asociatiei Fotografice F 5.6, din Timisoara, asociatie ce are la activ numeroase expozitii de fotografie, in orasul de pe Bega, dar si in multe alte orase din tara. Iar de anul viitor, din ianuarie, in cadrul Lunii fotografiei din Romania, ne-am propus initierea unui salon national de fotografie la Timisoara, o premiera pentru acest oras.

Felicitări! Interviul e vechi și nu am întrebat dacă au avut loc toate astea, dar și intenția este de ajuns să-i lase binișor în urmă pe prietenii mei din Capitală: Dinu Lazăr, Andrei Pandele, Vlad Eftenie, șamd. Oare Cosmin Bumbuț se trece de băimărean sau de internațional?

Onișor: interviu Fotografa (1)

Interviu Fotografa punct ro cu Sorin Onișor. În cazul de față, Fotografa e una, Ioana Filipas.