Micul tradițional

Micii! Esența gătitului la români. Este, după sfintele taine și pulă, cea mai venerată carne pusă în gură de români. Este angelizată romantic spre interbelic. Este demonizată la fel de romantic în discursul politic. De către impotenți intelectuali care se oftică că ei nu au bani să dea poporului mîncare. Dacă ar fi oferit o alternativă spectaculoasă, probabil cîștigau alegerile la distanță indiferent de numărul de mici consumati pe cap de participant la întîlnirea electorală a celuilalt. Dar n–a fost să fie! Poate dacă dădea acatiste.

Excepționalismul

Pentru că România este un loc deosebit, trebuie să se minuneze toți oamenii. Avem aur. De fapt, aurul este în niște teritorii cucerite de dată recentă. Avem pădure. De fapt, nu prea mai este pădure. Comuniștii au distrus pădurea. De fapt, post–comuniștii au distrus pădurea pentru profit imediat și extinderea terenurilor accesibile. 30% din populația rurală nu are acces la o sursă de apă îmbunătățită. Adică trag de la fîntînă. Și trag tot ce generează bunicul îngropat în curte pentru că nu le zice primarul unde să–și îngroape morții. Și mai mulți nu au acces la canalizare îmbunătățită. Alfabetizarea este pe la 97%. Dar vorbim de un destin divin cumva scufundat în fosa septică. Din cînd în cînd mai apare cîte un agitator ca să scoată puțin destinul, să–l lingă cu poftă și cînd sclipește mai abitir să zică: «îl vreți? luați–l!» și să–l arunce înapoi. Și atunci oamenii fac o scurtă analiză oarecum logică. Dacă era atît de prețios ca ăsta să–l lingă, sigur e de mare preț.

Constantin Argetoianu

Constantin Argetoianu a fost un sărac bătut de dumnezeu. Cică neam de boieri. Dar la români toți sînt os domnesc cînd ajung milionari. Și a avut săracul jeg o neșansă! Ca ministru de interne nu are parte de dormit în birou și de regulat secretara, ci de prima grevă generală din România. Pe care o rezolvă elegant cu armată. Apoi, să vezi, se confruntă cu atentatul lui Max Goldstein asupra Senatului. S–a opus lui Ionel Brătianu, dar cum a sucombat acesta din urmă, s–a instalat la liberali. Ca să vezi! Carlist de felul lui, iubește partidul unic și despotismul monarhic. Este, la concurență cu Iorga, primul să bage limba în augustul rect al lui Carol II. Din aceste motive devine cult, inteligent și se remarcă prin «calitate literară». Uau!

Paul Goma

Paul Goma, deși nu e popă, are parte și el de o hagiografie. Și încă n–a murit se pare. Dar nu înseamnă că nu e bun de așa ceva. El, în liceu, este anchetat de Securitate. Pentru ce? Pentru că susținuse în școală cauza unor persoane anchetate. Cum? Bîrfea? A făcut o frescă murală comparabilă cu Guernica, dar distrusă de Securitate? Cum? Ce persoane? Unele. Mai confortabil. Dacă se scrie care, poate se scrie și de ce erau. Dacă se scrie de ce erau la Securitate, poate se scrie și ce interes avea Paul Goma. Și pică castelul de cărți de joc. Important este să rețineți cuvintele cheie «anchetat» și «Securitate». Toate sînt necesare pentru a–ți lua tresele de sfînt al rezistenței anticeaușiste. Și care au fost consecințele? Ca și Tudor Platon, a fost exmatriculat. Dar nu oricum. Ci din toate liceele din țară. Chiar și la alea la care nu a fost înscris. Adică era un blestem. Să nu mai termine liceul. Și așa se face că doar în Făgăraș s–a găsit un director legionar gata să–l ia. Dar nu se invalidează teza cu «toate liceele din țară»? Aparent nu. Nu pentru o minte românească. Și stigma atingerii de către Securitate era așa nasoală că din prima s–a înschis nu la una, ci la două instituții pentru studii superioare. Și nu doar s–a înscris, a și fost primit. E 1954, din anii purificărilor sovietice. În 1956 va fi ultima rundă de săltat și băgat în beci legionarii și ceilalți opozanți politici din vremea războiului. Și unde ăia au făcut pînă la amnistia din ’64 un sejur de patru stele, pensiune all inclusive, la Aiud și canal, ăsta e cu domiciliul forțat în Bărăgan.

Neagu Djuvara

Neagu Djuvara vine dintr–o deja lungă linie de pseudo–istorici. Hașdeu, Xenopol, Iorga. Toți aceștia sînt foarte asemănători cu lăutarii. Îi pui banul pe frunte, sau pe țambal, și acesta generează o odă cu nașii și nuntașii. Diferența izvorăște din ambiție. Lăutarii sînt niște țigani, pe cînd ăștia au toți povestiri bine ticluite cu istoria lor boierească. Care neapărat se pierde în negura timpurilor și nu în beciul pușcăriei. Și anatema să fie de cei care calomniază așa un boier luminat!

Despre tehnica asasinatului politic practicată din cele mai vechi timpuri pe granițele dintre imperii, Djuvara, om fin, identifică legionarii ca fiind autorii. Bine, el a fost în gașcă cu ei. Dar regimurile politice ulterioare au zis că aceia sînt răi. Și nu are un biet vierme nevoie de investigații. Dacă publicul crede că e așa, atunci așa e. Ce zice Neagu lăutaru?

Nicolae Kretzulescu

Am scris despre Carol Davila. Străin. Și cu realizări cam cît două generații de români. Nu uitați că SMURD este recunoscut chiar de nația de căcat că ar fi produsul unui alt venetic. Nicolae Kretzulescu este varianta lui Carol Davila. Fabricat în România. Pute a brînză de burduf chiar și cu cojocul pe el. Nicolae Kretzulescu este academician. Om politic. Prim ministru. Realizările lui sînt la nivelul a două zile din cariera lui Carol Davila.

Nicolae Iorga

Teza că fascistul Nicolae Iorga ar fi fost un copil minune vine, în mare parte, din neînțelegerea contextului. Neînțelegerea contextului vine dintr–o apucătură specifică raționamentului omului că așa cum știu eu acum, a fost dintotdeauna. La fel cum extremismul de dreapta al lui Iorga devine centru–dreapta prin relativizare. Era un xenofob colosal, dar pus față în față cu Corneliu Zelea Codreanu, pare mai puțin extremist. Cei doi au fost aliați pînă au descoperit că România Mare este prea mică pentru doi, după care s–au muit reciproc după un procedeu care se practică și astăzi aproape neschimbat. Cum Corneliu Zelea Codreanu a devenit extrema dreaptă, nu se poate ca la fel de răul Nicolae Iorga să fie de extremă dreapta. E de dreapta. Și atît. Doar că întreaga gîndire românească era de extremă dreapta. Pînă și liberalii și țărăniștii. Dar pasivitatea acestora din urmă i–a făcut să pară altfel.

Ironia face ca nici Iorga, nici Codreanu să nu fi ajuns să conducă acțiunile pe care și–ar fi dorit, fiind morți în punctul culminant al războiului.

Arta lui A. De. Xenopol

A. D. Xenopol a fost un tip remarcabil. Un copil minune. Dacă nu era ocupat cu jongleria de funcții și încasatul de lauri ar fi fost personaj de bîlci și și–ar fi zis Xenopol copilul de aur. Dar nu a fost să fie. Și, oricum, actorii, față de oamenii de știință, erau ținuți în desconsiderare.

În opereta xenopolitană avem fapte coexistente, în spațiu, și fapte de succesiune, în timp. În prima categorie sînt încadrate confortabil fapte care NU se schimbă. Rămîn așa. Fără existența școlii, presei tipărite, manualelor și pamfletelor propagandistice, acestea rămîn neschimbabile ca dumnezeul trei în unu al ortodoxilor. A doua categorie are, din contră, situații care se transformă în timp. Și clasarea este foarte importantă pentru că, pentru A. De. cele două să nu fie, în final, vreo separare. Pentru el, divinul și actele istorice se melanjază pentru a produce un hibrid mistic ciudat cu prezență pronuțată de Deux exmachina. Astfel, istoria nu este pentru Xenopol o știință clară, ci o evanghelie care se schimbă perpetuu pentru a servi intereselor cotidene. Este un mod de concepere a lumii. Interesant, nu?

Istoria românilor din Dacia Traiană

Istoria românilor din Dacia Traiană vine cu majusculă la români. De ce, cînd nu există o regulă ca în engleză ca etniile să fie cu minsculă și națiunile să fie cu majusculă? Pentru că e vorba de o sfîntă nație, un popor ales. Paradoxal, poporul ales este format din indivizi josnici și meschini. Dar împreună, prin puterea cumulată a grupului în contra bunului simț, ei devin cea mai măreață națiune. Devin niște semizei. În contra cărora este nevoie de o Conspirație. Și nu orice fel de conspirație. O conspirație Globală! Una în care individul nu este incapabil să înțeleagă ce trebuie să facă dacă se angajază în străinătate. Nu. Aceasta este o probă prin care străinii explică românului același lucru ca și colegilor din țara de adopție, dar într–un fel magic în care acesta are nevoie să se califice la locul de muncă. Harry Potter de dinainte ca madam Rowlins să se fi gîndit să scrie. Vezi Pavel Coruț, securist de marcă, căruia i se iartă toate păcatele pentru că a putut să manifeste cum majoritatea «centrelor energetice» din lume sînt în România. Conform cu Pavel Coruț, Nicolae Ceaușescu ar fi vrut să trăiască mereu, de aia își pregătea primul născut să îl succeadă. Și dacă aveți nevoie de probe, acestea se află chiar în fața ochilor voștri! Ceaușescu a trebuit să fie împușcat, altfel ar fi trăit pînă la a doua venire a lui Isus C/Hristos, care se va întîmpla mîine spune popa.

A. D. Xenopol

Alexandru Dimitrie Xenopol. Pentru istorici A. De. Și avea
ăsta nește favorite moșule! Parcă era Carol Davila călare! După mintea românului a fost de meserie academician, dar și istoric, filosof, economist, pedagog, scriitor și român. Uau! Și ca alții care fac facultatea la Oradea în doi ani, avînd dregătorii la București, și ăsta era pluridisciplinar. Pulică ăsta este primul inventator de istorie românească. Cel care a pornit curentul a fost Bogdan Petriceicu Hașdeu. Care, probabil inspirat de spiritele pe care le chema în casa lui templu, a aflat că Glad, Menumorut și ălanți erau descendenți din castele nobiliare dace, dovedind astfel, indubitabil, continuitatea unei parodii de civilizație de la Adam, primul spiritist, și to’ma pînă la Ion Antonescu. Ca să nu se creadă de către prostime că acolo nu a rămas nimic și uite așa au și maghiarii și bulgarii dreptul să trăiască.