Paul Celan este ciudat în context român

Paul Celan este o personalitate greu de înțeles. Adică revine în Bukovina și asistă la intervențiile sovietice. Moldovenii români ajută pe alții să se relocheze în Siberia pentru binele comun. Și el nu este încîntat. Adică cum? În manualul român scrie că erau evreii care făceau asta celorlalți din răzbunare. Dar Paul Celan nu pare să remarce numărul crescut de evrei sovietici. Apoi trupele române și germane vin. Adică germanii. Și românii ca vidanjori. În manualul român aceste trupe sălbatice sînt numite eliberatoare. Și ce fac eliberatorii? Ard sinagogile și trimit oamenii în ghetouri. Oare cînd au venit sovieticii a fost la fel? Sovieticii, ăia cu ură creștinească în contra creștinilor. Au fost multe biserici incendiate la Iași și București? Toți românii au fost scoși în piața publică și încolonați să meargă spre lagăre? Sau se face tradiționala alba-neagra a istoriei române și existența UNORA care au fost deportați în Siberia și arestarea altora trece de arestarea și deportarea TUTUROR care nu au fugit și s-au ascuns. Și, bineînțeles, magia istorică nu ar funcționa dacă nu s-ar omite complet faptele celor deportați. Ura! Așa apar sfinții închisorilor dintr-o mînă de deținuți de drept comun aliniați la o anumită ideologie.

Și au făcut rezistență pasivă

Tiraj, cititori, cititori importanți, vechime sau tradiție, marcă recunoscută.

Tirajul trage sponsorii.

Cititorii generează reputația.

Cititorii importanți sînt influența.

Vechimea, sau tradiția, dă greutate.

Meditația transcedentală

Meditația transcedentală este o chestie ridicolă. Se practică spălarea pe creier și mai mulți au murit tratîndu–și cancerul prin această meditație. Genul ăsta de misticism de doi lei a fost greu de refuzat unor viermi intelectuali de talia lui Andrei Pleșu sau Aurora Liiceanu în pofta lor de putere și viață fără de moarte. Și s–au fript.

Dar cum s–au fript. Andrei Pleșu a fost persecutat. A căzut din drepturi. El era doctor. Și bursier în Germania de Vest. Și pentru asta a fost dat afară din Partidul lui preferat. Și i s–a retras dreptul de semnătură. Și a fost exilat la Tescani. Mă rog, s–a dus el acolo pînă se calmează spiritele. Dar a devenit un loc importat Tescaniul. Un fel de Lourdes al ceaușiștilor naționaliști. Andrei Pleșu era, cu Gabriel Liiceanu, securistul de serviciu pe lîngă legionarul predicator Constantin Noica. Notele lor au devenit Jurnalul de la Păltiniș. Deci, probabil e fidel. Dacă nu ar fi fost vorba de doi oportuniști care se schimbă după cum bate vîntul. Vezi dezbaterea televizată Herta Muller, laureata Premiului Nobel pentru literatură, cu Gabriel Liiceanu, laureatul Ce Ce al Pe Ce Re.

Și bun gheșeft a fost! Ca Ministrul Culturii, Andrei Pleșu s–a remarcat prin oferirea unei edituri cadou colegului de gașcă de la Păltiniș și prin acoperișul de tot căcatul la Muzeul Țăranului Român, fost Muzeul Partidului Comunist Român. Marfă!

Și să nu uit. Iubire mare. Grasu’ o găsește pe purceaua lui Petrulian. Acela era deja profesor și academician. Așa că iubire mare! Și un viitor pe măsură.

Cercuri cinematografice

Brodiedixit:

Da, ne învârtim în cercuri pentru că fiecare o ține pe a lui.

Tu îmi spui că prietenii tăi americani zic că nu e așa. Eu zic că ăia pe care i-am cunoscut eu spun altceva. Experiențe diferite și totuși imposibilitatea de a ajunge la un consens. Discuții de stație de metrou nici măcar de gară unde aștepți mai mult. Și totuși spuneam pe undeva despre dovezi.

Da. Știu. Și ai dreptate. Te stresez.

Este evident că nu aveau cum să producă un clișeu. Românii nu produc nimic. Căcat. Pișat. Păduchi, pureci. Aur cică. Petrol, puțin. Intelectual TOATĂ nația este zero. Pe ici–colo mai e unul. Poate sînt doi în gașcă. Inutil să te pui cu o armată de secretare care protejează o puzderie de administratori (ei cred că sînt profesori, ingineri, doctori, șa). Credeam că te pot face să localizezi originea clișeului.

Ce vremuri dom’le: un cecist are tupeul să urce pe scenă cu o dizidentă și nimeni nu îi fute o roșie în cap!

de ce bal dixit:

diferenta dintre scoala de la Paris si cea de la Bucuresti e ca prima ii incurajeaza pe cei care gandesc, pe cand a doua pe cei care invata si ii si saboteaza pe cei care gandesc. am folosit corect termenul, fiindca de la gradinita esti inregimentat in mentalitatea aceasta si de aici si manierismul si produsele pe care le vedem. cu asa valoare, e clar ca un context de nivelul celui de la new york e ermetic si ramai aici printre ai tai.

Chiar așa, grădinița.

Nu prea am amintiri de la grădiniță.

Despre fotojurnalism, completări la Radu Drăgan

Jakky ecs dixit într’o discuție mai lungă:

“Pentru ca nu este nici ”necesar” asemenea comportament și în nici un caz un comportament universal.”

Ba da este, chiar daca pare un lucru crud ei trebuie, subliniez trebuie sa nu intervină, pentru ca ei sunt martori. Ei nu sunt crucea roșie și cu atât mai mult ei trebuie sa nu fie văzuți ca parți combatante sau pioni in conflict. Ei nu ajuta, ei nu deranjează si ei nu omoară pe nimeni.

Deja ai intrat pe teren minat. Tu vorbești cu tine. Joci și tu tenis singur. Tu servești, tu primești, rămîne de văzut cine marchează.

Un cuvînt în ghilimele în limba română curentă înseamnă precis ORICE. Este acel semn * cînd te referi la numele unui fișier. Este un joker de remi de lungime variabilă. Tu, ca beneficiar al propagandei, îți alegi singur din săculețul de Scrabble literele pînă formează ceea ce vrei tu să citești și apoi pornești dezbaterea.

Găștile culturale, bandele intelectuale, racheții din instituții

Întrebasem pe cineva zilele astea dacă sigur vrea să se desprindă de plutonul fruntaș și să meargă ete așa fără căpătîi. Mi–a răspuns că știe ce implică alienarea.

Marșul incapabililor înseamnă să te aliezi de nevoie cu o gașcă. Să stai în grup compact pentru a te apăra de vicisitudini și mai ales de prădători. E mai puțin relevantă poziția grupului într–un sistem cu coordonate date. Fiind o țară construită pe baze creștine, cei din urmă vor fi cei dintîi. Vezi Alianța Civică și al său PAC. Oamenii de bază or fi fost mai culți decît cei ai FSNului, dar veneau și din zonele mai întunecate ale totalitarismului. Ei rataseră FSNul pentru că, ca și Pandele, trecutul le zicea că e mai bine să stea cu capul la cutie. Abia după ce s–au convins că nu ține nimeni socoteala au ieșit pentru a proba încă o dată că cei din urmă…