De ce uneori foaia aproape goală e mai plină decît cea scrisă mărunt pe ambele fețe

O posibilă explicație pentru cît de inerte sînt fotografiile românilor este că sînt goi pe dinăuntru. Și cum el vrea să facă artă, scoate ce e în el și pune pe hîrtie, ecran, șamd. Interiorul său fiind inert și zugrăveala iese la fel. Și, exact cum vin se cheamă și un must puțin acrit și conținutul unei sticle de colecție, la fel de greu este pentru necunoscători să simtă diferența. Adică e din struguri, e pe bază de fermentare, procentul de alcool este cam p’acolo, culoarea e înrudită cu cea a boabelor care au stat la bază, ce ar putea să fie altfel? Pentru o mașină nu este altfel. Se amprentează pe baze științifice un eșantion și celălalt și se face o comparație. Dar aici e vorba de oameni. Pe care poți să îi derutezi, bineînțeles, introducînd în ecuație reclamă, opinii ale unor indivizi considerați cunoscători aduși pe post de mercenari, șamd. Dar dacă lași omul în pace și omul nu este plin de gînduri din afară el va alege, fără să știe de ce, lucrarea care îi vorbește. Pentru a evita riscurile astea s–au inventat specialiștii și experții: ei se gîndesc în prezența unei lucrări oricît de bune la secretara lui X și cum îi stătea de dimineață în fustă, sau la programarea la dentist de peste două ore.

Planuri de viitor apropiat

Criticul Foto este de părere că românii sînt pasivi și nu vor să se implice în nimic. Sau nici măcar să facă. Eu susțin afirmațiile lui Douglas Rushkoff care zice că webul este pasiv prin natura sa. Dar că Web 2.0 aduce uneltele necesare pentru reluarea interactivității existente de dinainte de impunerea www ca sinonim al Internetului.

Adevărul pare să fie undeva la mijloc. Adică pentru ce se vrea Criticul Foto [siteul] traficul este chiar prea mare. Participarea este de asemenea pe măsură, cred chiar prea multe comentarii. Mă uitam pe statisticile puse la dispoziție de WordPress.com și am văzut că numărul de comentarii aprobate este considerabil mai mare decît numărul de articole publicate. Asta nu include comentariile șterse ca inutile. Și cele marcate automat de Akismet spam care nu știu unde se duc, că nici unul nu este accesibil. Cine a avut ghinionul să intre în filtrele Akismet poate să stea liniștit: nimeni nu i–a văzut mesajul pentru ca ele nu apar în listă.

Un’șpe

Trec la săptămîna 30 septembrie – 7 octombrie 2011 după Yahoo News, ne dă exemplu de ceea ce România cunoaște drept lumina lui Onișor. Dar în cazul acesta, chiar are sens folosirea razei devenită materială, palpabilă chiar.

Zece

Yahoo News pentru săptămîna 21–28 octombrie 2011 propune prima fotografie cu care pot să vă exemplific la ce folosește profunzimea mică de cîmp.

Nouă

Yahoo News pentru săptămîna 21–28 octombrie 2011 cu o fotografie din centrul CareNow și oferta lor de servicii stomatologie pentru cei care nu au asigurare. În București, tot studentul venit din fundul țării nu poate fi lezat cu cabinetele la comun de la Facultatea de Stomatologie decît dacă e să fie tratat de vre–un cadru universitar.

Opt

Am fost într–o seară la sediul central bucureștean al Institutului Cultural Român și am văzut niște scurt metraje oribile, între care, sper că nu mă înșel, era și o producție Florin Piersic Jr. cu o bătrînică numărînd banii de pensie și apoi tăind o fereastră într–o cîrpă imensă care acoperea blocul. Audiența era extaziată. Toți relaționau, dar bătrînica din filmuleț făcuse ceea ce publicul de 20 de ani ar fi făcut doar în vis sau în reveria din timpul dușului. Yahoo News pentru săptămîna 21–28 octombrie 2011 propune cam același lucru, dar în cu totul altă formă.

Șapte

Săptămîna 28 octombrie – 4 noiembrie 2011 după Yahoo News are și o fotografie cu oameni pozați din spate, dar parcă nu e același lucru cu Andrei Pandele și istoria românească a comunismului.

Profesionistul contra clientului și vice-versa

Am dat recent un filmuleț despre ce presupune să devii profesionist în fotografie. Și nicăieri nu se zicea nimic de calitate, deși românii (și doar românii) cu care am vorbit asociază 1. profesionistul cu calitatea 2. se plîng de parcă le-a murit o rudă cum profesioniștii angajați de ei ar face treabă, zic ei, de mai slabă calitate decît și-ar face singuri. Pentru partea de plîns eu aș zice că sumele plătite sînt cinstite. Pentru că acelea ar fi mai degrabă o taxă pe putoare, în care românii excelează, deci și prețul trebuie să fie mai ridicat.

Problema profesionistului în orice domeniu, inclusiv fotografia, în România presupune două aspecte: punctul de vedere al lucrătorului și punctul de vedere al clientului.

Șase

Zicea Vladimir C de pozat căței și pisici. Iată o fotografie de grădină zoo. Față de fotografii de natură care au o fixație cu orificiul anal al păsărilor și, cumva, par complet dezinteresați de imaginea din față. Asta tot din săptămîna 28 octombrie – 4 noiembrie 2011 după Yahoo News. Sau la cîte fotografii grețoase au putut produce românii despre mizeria din satele cu cetățeni români care nu au avut șansa meditațiilor și milioanele de țigări și uns administratoarea de cămin. În contra–exemplu fotografia cu un luptător indian care se antrenează. Se putea urîți cadrul în felurite moduri. Sau se putea fotografia un om care se antrenează. Fotografiile astea nu vor schimba lumea, dar arată că există oameni cu un Univers interior mai puțin scabros ca al fotografilor români.

Cinci

Săptămîna 28 octombrie – 4 noiembrie 2011 după Yahoo News și văd o poză din categoria sportiv. Am văzut cred că mii de fotografii făcute de români pe la diverse evenimente. Fotografia anului la români e aia în care s–a nimerit să fie și mingea și jucătorul în același cadru. Dacă se nimerește mingea și reclama patronului sau antrenorul și reclama deja se pune problema: cui îi mai pasă unde–i mingea? Recunosc, am trișat, este o fotografie fără minge dintr–un sport care nu folosește mingea. Dar dacă nu e schi, care e de ajuns de scump să fie cool, românii nu înțeleg sporturi fără minge. Și mai zisesem de Florin Ghioca și al său Afganistan. O fotografie din Pachistan fără ordinarul din viața românului cu jucat de–a soldățeii pe plajă.