Penetrarea serenității, serenitatea penetrării. Sau a fi sau a nu fi penetrat. Sau a fi penetrat sau a fi penetrant. Sau altceva…

Dacă nu v–ați prins pînă acum Jakky ecs este Radu Drăgan. Și Radu Drăgan este Criticul Foto. La fel cum Vladimir Chira este Criticul Foto. Și Bayazid este Criticul Foto. Și încă vreo 3 sau 4. Tragem linie verticală și privim schița. Adică Radu Drăgan este Vladimir Chira. El ziua lucrează în Cipru pentru a face Euro cu care să își cumpere materiale de pe shop.lomography.com și ebay.com. Iar seara se așează în studioul său din București și face filmulețe pentru youtube.com. El este un fel de Moș Crăciun cu sania cu reni femele, teleportîndu–se după nevoie. Mai greu este să împace iubitele din Limassol cu cele din Cluj. Numai să zică că e prea obosit și ce o să îi audă urechile despre „cealaltă”!

Cît despre divagări

… nu deraiezi discuția. Scopul este discuția. Dezbaterea. Este un forum, fără forum. Este un forum care vrea oameni, nu iuzeri. Fotografia nu mai este scopul. L–am abandonat. Dacă se mai găsește un Bayazid să preia, are binecuvîntarea mea. Criticul Foto rămîne. Așa mă știe lumea. Și mă scutește să mai dau iar și iar explicațiile că eu nu sînt Radu Drăgan și că nu e genul meu așa că sexul este exclus. Astea sînt filosofii la poarta cortului. Apropo, crezi că o să plouă diseară?

“Sexul oral este plăcut” … asta este o dezbatere. Recunosc ca se pune întrebarea legitima “cu cine” dar regula înclină dramatic către este plăcut.

Dacă este consimțit nu are cum să fie decît plăcut. Moderat. Sau extrem de plăcut. Iar agumentele cu pe acolo face pișu se rezolvă cu apă și săpun aplicate generos prin toate pliurile pielii. Atenție la mucoasă!

Unde mai pui că poate să fie exemplu de cadou altruist. Nu e flori de 8 martie pentru o Trestioreanu să te ia cu ea la vernisaj. E doar dat. Dereglații de la care a pornit filozofeala sînt orientați doar pe înhățat. Ăsta este și principiul violatorului. Și de aia e foarte greu ca o femeie (la minte, nu neapărat la buletin) să fie violatoare. Femeia se poate oferi. Cultural este foarte greu pentru bărbat să se ofere. Mai mult vrea să–și bage ceva. Degetele de la picioare, nasul, trebuie să agreseze, să invadeze. Dar nu văd că asta ar fi ceva aflat în om și mi se pare mai degrabă un efect al culturii.

Deci, cu cine? Dacă scoatem conotațiile legate de latura coercitivă a sexului (vezi torturile americane în țările arabe și nu numai) nu prea are de ce să fie rău chiar și dacă este făcut cu interes. Uite, să zicem Marcel State sau Cristian Popescu. Doi homosexuali reprimați care nu vor să își recunoască natura din cauza escatologiei creștine la care participă în mod activ. Oricare din ei poate să vrea să te agreseze. Sau să își accepte impulsurile. Și dorința naturală de a învăța. În prima variantă e vorba de sex oral cu scopul supunerii. În a doua e vorba că vor să îți ofere plăcere pentru a îi învăța ce este cu discul și culorile. Și pentru a putea înțelege Irișii lui V. van Gogh merită chiar sex repetat fără atingerea orgasmului.

Crezi că asta se poate numi teoria pulii sculate? Sau cei lezați de un ponei roz în pudicitatea lor vor renunța să mai intre în muzeul van Gogh cînd vor ajunge la Amsterdam, ci se vor deda, ca tot omul, plăcerii interzise de a poza esticele despuiate în vitrine?

“Hai să traducem textul. Înfumurat este încă un cuvînt din paleta destul de căcănie […]”

Chiar vroiam am in plan un articol legat de obiectul estetic si obiectul natural (dualitatea celor doua) …

Mulți ani am respins maroul de frică să nu fie prea căcăniu. Apoi am descoperit o cerneală „pată de nucă” pe bază de șelac? Există șelac în lista de importuri în română? Caută shellac, dacă nu cunosți substanța. Apoi am învățat să apreciez mirosul lăsat de o indian ink veritabilă. De curînd am și avut plăcerea să regăsesc la altcineva asta. Îi arătam niște desene și a început să miroasă foaia. Hilar moment.

Marceii State vor să exprimenteze virtual. Sigur. Fără riscuri. Aici e greșala lor. Poate să riște să aibă fisuri anale într–un parc de la un tip pe care nu l–a mai întîlnit, dar va avea despre ce să scrie seara în jurnal. Și va fi totul al lui. Chiar și anusul franjuri. Dezbaterea lui seacă despre pălmașii de care se distanțează cum că ar fi mai de soi ca ei nu îi aduce nimic. Este reproducerea acelorași cîteva texte ad nauseam. Pe cînd experiența lui, rămîne a lui peste ani. Cînd o să îi propună prietenei să o fute și în fund, va putea empatiza cu ea, dacă ceva nu merge bine. Cu arhietipul țărănului nu prea ai ce să faci. Și pe el poți să–l bagi în fund. Dar nema orgasm. Nema experiență. Pentru că e virtual!

O! De ar învăța lumea engleză și franceză bine! Ar putea să citească poeții beat. Și asta ar fi un început.

“ar fi murdar. El visează la asta.”

Acum înțeleg, foarte frumos construit argument, Kudos.

Mulțumesc. E inspirația de moment. Marcel State încă nu mi–a răspuns la întrebare și borcanul cu formol de pe birou e depresiv de gol.

Sa știi ca sunt surprins de mentalul nostru colectiv, trăim în târa în care umanismul sau secularimul sunt văzute ca fiind lucruri scârbavnice. Ma uimesc persoane care considera ca comunismul a fost rău, rău rău dar ei vor sa iți spună ce este moral, sexul oral e rau! statul trebuie sa iti monitorizeze toate convorbirile! Sa fi percheziționat la aeroport! si la MNAC! meseria de curva este rea! avortul este rau! cu cineva de acela sex? Legi pe baza preceptelor religioase! Parca asta era partea nasoala a comunismului implicarea statului în acțiunile tale private, acum ei inceraca sa fie statul comunist. [scuze dacă deraiez discutia]

Nostru? Al vostru! Eu sînt un înger de lumină. Sau, mă rog, aș fi dacă aș intra în Liga Arhanghelului Mihail sau cum și–or mai zice acum. Ai auzit de taberele lor? I–ai văzut cum se adună să slugărească gratis pentru un satrap? Cred că asta a văzut ucrainianul ăla cînd a scris Fight Club.

Ce atrag eu atenția este că discursul lor este considerabil mai derutant decît al meu. Eu îmi ascund identitatea „reală”, dacă există așa ceva. Ei acumulează fascicule gata digerate din scrierile altora. Comunismul de dincolo de Cortina de Fier nu a fost comunism. Cel puțin nu comunismul comuniștilor din Portugalia pînă în Grecia. Aici au fost diverse arome derivate cu care au fost parfumate o serie de regimuri totalitare. Marxism nu egal Leninism nu egal Stalinism nu egal Maoism nu egal Ceaușism șamd

În general, pentru ei este rău tot ce nu pot obține sau cred că nu pot obține. Pentru că e foarte ușor să renunțe. Dacă fumează, fumatul nu este chiar atît de rău. Dacă nevasta nu suge, sexul oral este viza pentru Iad. Vezi un Cristian Popescu. El crede că va pierde atît de mult dacă va accepta să fie penetrat anal, fie și de o femeie, că refuză orice idee legată de asta. Deci nu are ce pierde dacă interzice ÎNTREGII lumi asta.

Dar, pe lingă toate astea contrare, meseria de curvă e rea. Este extrem de periculoasă. Și prost și neconstant plătită. Este neplăcută. Și duce, învariabil, la moarte prematură.

Avortul e rău. Dar dacă ovulul fecundat are drepturi, cum scula mea rămîne cu drepturile unui om ajuns la maturitate? Totuși mortalitatea infantilă este un fapt real, neeradicat, și în țările dezvoltate. Femeia aia a ajuns la maturitate. Decizi tu pentru ea și viața ei? Cine ești tu? Cum ai tolera să decidă altul pentru tine cînd e vremea să faci sex și cu cine? Nu s–ar chema viol? Nu e traumatizant? Pișa–m–aș! Dă–i în mă–sa cu toată dezbaterea etică. Să facă ce vor! Să pună și fierul roșu în obraz dacă rămîne gravidă nemăritată cu atîtea metode contraceptive pe piață! Dar gîndește–te o clipă. Nu o clipă. Gîndește–te o săptămînă. Meditație în fiecare seară. De la 19:05 la 23:45. Oprești telefoane, internet, toate. Pui dopuri în urechi. Tragi o pernă pe jos. Și te pui turcește cu bucile pe ea. Și stai. Și te uiți în gol pînă începe să–ți curgă saliva din gură pe piept. 7 nopți. Mini Șeherezada. Tema: cine stabilește cine poate stabili pentru altul. Și de ce? Sînt convins că ai o părere. Poate după cele 7 ședințe o să ai altă părere. Fă–o și vezi ce iese. Și, apoi, repetă operația după niște nopți de pauză. De data asta refă modelul la care ai ajuns. Cum ar fi ca tu să te trezești de partea cealaltă a fileului?

“Pui greșit problema. Și e păcat să tragi concluzia greșit în loc să–ți reanalizezi poziția.”

Corect. Modul in care continui pare foarte bine construit logic dar nu știu dacă se agita degeaba sau nu uita ca cea mai mare virtute a unui credincios este sa ignore realitatea pentru ca divinitatea are o problema de încredere în sine și vrea sa își bată pula divina de credincios.

Stai că o ciorbești! Realitatea lui e clară. E ilogică. E aberantă. Și se poate proba drept iluzorie. Dar e a lui. A ta e alta. Chiar dacă ați fii membri aceleiași biserici, tot ar fi alta, chiar dacă înrudită. Realitatea ta e normal să fie altfel. Experiențele tale personale cumulate au dus la rezultanta asta. A lui e în altă parte. Deci, cum poate cineva să ignore realitatea?

“Nimeni nu are date!”

Sunt de acord ca cei cu norișorul roz nu au, dar mai exista care nu dau cu corasonul de perete.

Bineînțeles. Dar nu scriam de ei. Credeam că am specificat asta. Marcel State nu are asta. Nicu Ilfoveanu are asta. În ce măsură? Vă privește pe fiecare în parte. Pentru că rolurile sînt înterschimbabile. Cînd el prezintă o lucrare el e subiectul și tu observatorul detașat. Cînd tu prezinți o lucrare e invers. Mi–e greu să vă văd simultan subiect sau observatori.

“Nu îi eviți. Nu le dai apă la moară. Uită–te aici. Am scris de nume pe care ei le cunosc? Au urlat. S–au lungit articolele? Au dispărut.”

Dar am senzația ca îmi pierd timpul, pot sa reeditez “developarea filmului alb negru” sau sa fac ambrotipuri, sa caut documentare, sau sa citesc cărți bune sau proaste sau sa … ori ce. Iar eu aloc timpul pentru a explica unui domn ca “camparea peste noapte pe munte” nu este o virtute …

Oho! Bineînțeles. Past time. Televizor. Labă. Zi–i cum vrei. Cînd o să începi să scrii pentru tine. Și audiența o să extragă ce vrea ea de acolo. Atunci. Atunci o să fii foarte aproape de artă. Doar nu vrei să îmi zici că ai ajuns atît de megaloman încît ai nevoie de aprobarea publicului.

Atenție. Există intimitate. Există viață personală. Există viață pulbică în agora. Există declarații (statements). Există manifeste. De aia o fereastră la stradă la parter poate să fie cu obloanele închise. Ceea ce înseamnă că ar putea fi și zidită din punctul meu de vedere. Poate să fie cu obloanele întredeschise să intre aerul. Dar, care, în mine, generează tentația ilicitului. Să trag cu urechea. Să arunc o privire în cameră. Se vede ceva? Poate să fie un geam cu o perdea. Sau poate să fie un geam de vitrină. Orice, doar NU le combina.

Imi place sa scriu articolul pentru ca trebuie il gândesc la o tema noua pe care sa o dezvolt, sa nu aibă greșeli de logica, sa il fac la 100% din capacitatea mea. Imi place sa vorbesc cu tine, cu Vladimir si cu Bogdan pentru ca dau de puncte de vedere diferite de ale mele și le întâlnesc la persoane care dețin capacitatea cognitiva de a le argumenta și dezvolta dar cand citesc unele dintre comentariile scrise de indivizi a căror conturi se freacă de pământ ma simt de parca mi-am lipit bucile de geamul de la gradina zoo. Se agita urla și sunt nedumerite, se învârt și încerca sa facă ceva ce pare o demonstrație de gândire și putere urlând U,u,u .

Nu știu să–ți zic. Eu nu revizuiesc nici un articol. Încerc să le arunc cît mai repede de la mine ca să trec la alte idei.

Oare contează acel 100%? Crezi că poți 100%? Eu știu că eu nu. Se poate tinde la 100%. Dar e așa mare efortul de la un punct că mai bine mai fac alte trei lucrări. Și tot mai îmi rămîne timp.

Uite, ai muncit foarte mult pentru ceea ce ai. Păstrează standardul ăsta. Dar inventează pe altcineva. Rémy Daguerre. Dă–i dreptul să greșească. Lasă–l să fie prost. Să fie imperfect. Să îl rîdă și curcile cu dSLR. Poate afli ceva nou. Poate acel tanc impenetrabil pe care îl construiești te oprește să simți ce e în jur. Mai departe, rămîne de văzut. Uite, eu nu vă știam pe nici unul. Sau, mai bine zis, sper că nici unul din apropiați nu citește articolele astea. Voi ați venit. Și la Rémy or să vină.

Uite un mic ghid de atingere a serenității.

Nu te lua de nimeni. Tăcut ignoră–i. Sau, dacă ai posibilitatea, șterge–i. Păstrează–i doar pe cei care îți generează un interes, oricare ar fi acela. Și ridică mult ștacheta. Prea sus. Prea abstract. Cu referințe care necesită cîteva ore de lectură. Photo3goal este pentru ăștia care se uită în gură la d’alde Ieftenie. E o discrepanță aici. Tu te afli în zona lor. Nu e treaba lor să se dea la o parte pentru tine.

Anunțuri
Etichetat ,

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: