Dacă X > Y și H > Y tot nu avem informație relevantă despre relația dintre X și H

Radu Drăgan a scris un articol. L–a intitulat Nu avem fotografi importanți și atît. Fără semn de întrebare.

Mike a scris ceva. Și vreau să comentez intervenția lui.

Întîi de toate, e foarte important să se renunțe la un stil precis românesc și complet neinteligibil în alte limbi. Ce e și mai rău este că, prin valul de emigrație, se răspîndește și pe forumuri străine. Anume:

Politețurile la șto. Mike nu face asta. Dar e de departe cea mai mare problemă. Politețea trebuie să fie TOT timpul cu respect. Pentru ștouri e de ajuns un per tu. Face viața mai simplă. Iar, neinterpretate bine, pot aduce daune pe termen lung.

Ghilimele care ar trebui să fie o negare la nivel logic a ideii conținute între ele. Aberant. Folosiți cuvintele care trebuie. În română poate avea sens, utilizat foarte rar: una–două dăți la un volum. În alte limbi se pierde și bulversează.

Micșorarea personală și umflerea țintei. În cele mai multe culturi europene prima indică de cele mai multe ori băgat în seamă și a doua lins în fund. Ceea ce și cam sînt

O “umila” parere, asta dupa ce am vazut si articolele de la Vladimir, CF si discutia de de pe facebook. Nu ma consider fotograf, pentru mine este in primul rand un hobby, si din pacate nu am apucat sa studiez fotografie cat mi-as fi dorit, iar despre “problema” mentionata incerc sa vad lucrurile cat mai “transparent”.

Așa că fără umilă, cu sau fără ghilimele.

Ești fotograf. Cînd apeși butonul ești fotograf. Chiar și dacă ești paralizat și astea sînt spasme. Dacă te leagă cineva la un aparat foto ești deja fotograf. Și autorul ești tu și nu cel care ți–a pus aparatul în mînă.

Partea a doua este că poate nu consieri că termenul fotograf te definește. Ar fi ajutat să te definești. Sînt un om care face fotografie. Sînt contabil, dar îmi place să fotografiez. Șamd. Am înțeles, cred, ideea. Dar scopul comunicării este precizia, nu că audiența ar putea ghici mesajul.

Fotografia se poate studia. Se poate face. Se poate și invers. Fotografia poate face bani. Fotografia poate aduce ochi vineți. Pasiv – activ.

Cît despre cît ai vrea este o sintagmă corporatistă folosită pentru interviuri. Astea sînt dialoguri libere. Se poate și să zici de organe, sex, ce vrei tu. Ajută mult în performanță să lași acel cît ai vrea și să stabilești ce vrei. Potențialul ăla o să rămînă mereu departe în formularea asta. Pe cînd tu poți să începi și să tot faci. Sper că nu faci referință la: dacă aveam eu timp uite așa mă puneau în dicționar de Brassai de limbă română.

Ultima corecție la paragraful ăsta: transparența este ceva pentru instituții și întreprinderi. Eu vreau să văd dacă abatorul ăla respectă normele de igienă. Eu vreau să îi cer socoteală alesului ăla pentru factura de telefon mobil preluată de stat. În ambele cazuri nu avem parte de așa ceva. Pentru indivizi transparența este foarte nocivă. Și puțin anapoda. Dacă vrei să te expui nu ai nevoie de chiloți transparenți: poți să mergi cu marfa la vedere.

  1. Atata timp cat nu exista “cerere” nu se va intampla mare lucru. Lumea se multumeste cu ce exista sau poate chiar apreciaza stirile de la ora 5 si emisiunile de “divertisment”, cred ca se stie la ce ma refer. Dupa ce ne transformam in oi va fi mult mai greu sa se gaseasca unul sa scoata capul din turma…

Conceptul ăsta de cu cît dai cartofii ăia, nu vrei anvelope noi la tractor pentru vițelul ăla? E caca. Un gest nenatural făcut să pară natural, dar disfuncțional prin simpla repetiție. Mai mult, pentru procesul de care vorbești, pun pariu că nu știi nici un caz real.

Să explic. Telefonul mobil. Nimeni nu avea nevoie. Scump. Mare. Greu. Bateria ținea puțin. Scump însemna că se fură mai des decît un pix. Scump înseamnă risc să dai cu capul de asfalt pentru că băiatul care ți l–a luat se grăbea rau. În plus, oamenii se descurcau bine cu telefonul fix. Și, cu toate astea, astăzi este esențial. Magazinele online acceptă un număr de telefon fix pentru că îți respectă într–o anumită măsură intimitatea. Dacă spui că nu ai mobil ridici sprîncene. Deja copiii de școală primară sînt înarmați cu așa ceva. Azi poți vorbi de cerere și ofertă pe piața de comunicații mobile. Dar, la cea mai superficială analiză, o să consați că situația e mînărită cotidian.

Înapoi o generație. Telefonul fix era în Ro ceva de statut. Și unii pur și simplu nu aveau. În condițiile în care apartamentele și casele erau făcute la labă, se predau tot la labă. Așa că, de multe ori era nevoie de un contract cu RTC sau compania de electricitate pentru a dovedi că exiști. Că ai o locuință. Aveau oamenii nevoie de telefon fix? Da. Și nu. Bătrîna dintr–o casă izolată pe un deal murea singură cu sau fără telefon. Vecina de bloc nu avea nevoie de telefon ca să cheme salvarea: bătea la ușa unui vecin. Dar societatea făcea deja pașii spre izolare. De ce să mă mai spăl cînd pot să dau un telefon să mă scuz că nu pot? Dar, în anii ’80 aveai cerere și ofertă. Era monopol. Era companie de stat. Dar oamenii cereau să fie conectați în rețea. Și depuneau cereri și plîngeri. Dar, oare, la începutul telefoniei fixe în România a fost vorba de cerere? Nu. Au fost angajați agenți care să prezinte avantajele noului mediu de comunicare.

Șamd.

Apoi, nu e vorba de o transformare externă. Nu este grila teve care te face altfel. Este voința ta care alege să se alinieze la ceva. Mai nasol e cînd acel ceva este virtual, iluzoriu, inexistent fizic. Atunci se supără lumea. Unii aleg să spună că au fost păcăliți și să se revolte. Alții explică cu tupeu cum oricum aia era soluția cea mai bună.

  1. Ca sa vii cu ceva deosebit ai nevoie de ceva munca si timp in care sa ajungi sa intelegi ce faci si, mai mult, ceea ce ar trebui sa faci. Cam ca “Treptele Initierii” daca ar fi sa facem o comparatie. Pana acolo apare problema ca va mai trebui sa si traiesti, si daca e sa o faci ca fotograf la noi nu ai foarte multe variante: evenimente (unde nuntile si botezurile sunt pe primul loc…), fotoreporter si poate ceva fotografie comerciala/stock. Daca reusesti sa urci “treptele” tine de tine, insa cred ca sunt mult mai multe sanse sa ajungi la rutina de a te multumi cu ce faci, sau pur si simplu sa nu simti nevoia sa faci altceva…

Ooo! Aici sînt multe bube.

De ce postura de lup moralist? Și Vladimir scrie asta. Dar el scrie în contextul explicației. Adica formularea e mai aproape de „nu există creație artistică română relevantă pentru că asta implică munca”. La tine iese mai mult a îndemn leninist. E un slogan pus să crească greutatea cuvintelor ce–l urmează. Taie–l și textul va fi mai liber.

Trebuie să trăiești e ca și cum ți–ar lua punga cu aer și te–ar lăsa unii legat de fundul piscinei. Am scris într–un articol, poate încă nu e publicat. Nu–l mai caut. O prietenă pictoriță care își căuta iubit. Nu numai că vroia să îl țină și întrețină, vroia să o însoțească și într–un tur al Europei. Nu vrei așa? E plină presa de femeiuști trecute de 40 de ani care au plecat din divorț cu măcar jumate din averea fostului. Nu–ți plac femeile? Sînt mulți directorași de bănci și întreprinderi de succes care își caută iubirea de același sex. Toți aceștia sînt gata nu doar să te întrețină, vor să îți dea și bani de buzunar.

Altă variantă deja presupune să îți fi luat propria doctorie. Dacă ai muncit și ai o cultură și te manifești cumva aparent elevat, se găsesc niște unii care să te țină. Ocazional. Dar mai multe ocazii în lanț fac un trai bunicel.

Poate nici aia nu îți place. Există una și mai elevată. Îți faci un set de lucrări care să te reprezinte. Și le plimbi. Și te plimbi și tu cu ele. Dar și asa presupune să–ți iei doctoria senin și să muncești un timp.

Poți să cerșești. Ai aceleași riscuri cu un cerșetor obișnuit: toți golanii să se ia de tine. Dar, cu un minim de atenție și temele făcute, poți să faci mult mai mulți bani decît mama cu copilul de gît, chiar dacă aceia are nevoie de bani pentru supraviețuire și tu pentru cochetăreală. Poate tocmai asta este cheia. Într–o lume de o meschinăreală îngrozitoare se preferă să se dea unui individ aparent curat și îngrijit pentru o toană decît unui amărît să își ducă zilele.

Se poate sta la prieteni ca să tai chiria și se poate căuta prin tomberoane sau făcut o relație prin dos de cantine sau restaurante. Dacă combini cele două ai un trai frumos asigurat dacă aștepți să se alinieze planetele. Un om dedicat, gata să se expună, nonconformist, aparent curat și îngrijit produce mecena mai rapid ca o campanie cu copiii rămași fără păr de la terapie.

Și mai sînt și altele.

Ce nu se poate este să ai și tortul și să–l fi mîncat deja. Nu poți siguranța salariului unei slujbe de la 9 la 18 și libertatea. Pentru asta sînt fabule de cam mulți ani înainte de apariția comunicațiilor la distanță. Iar eu cred că acolo bați. Nu neg, o să se cam lipească burta de spinare pînă citești măcar clasicii filosofiei atît antici si moderni, ceva literatură esentială și măcar o carte mai serioasă de estetică.

Evenimentele sînt pe pile. Poți să le uiți. Sau este mai rău ca viața la birou. Reduci cheltuielile ca să poți face o reducere pentru ca mireasa să te recomande altora. Bleah!

Fotoreporter? Caută la mine. Sînt cel puțin două istorii analizate pe larg despre cum nu vezi nici un ban în ocupația asta, dar se pretinde să îți riști aparatura ta. Ăia care văd banii sînt pe pile. Iar colegii sînt atît de flămînzi că te vor lua la bătaie cît ai zice „etică”.

Stocul este multă muncă pentru nimic. Sumele sînt atît de mici că nici nu te vor onora cu un cec. Cecul va fi preimpozat la mama mă–sii. Iar cei care se descurcau pe vremuri aveau studiouri dotate și experiență.

Fotografia comercială e aia făcută pentru bani. Adică toate. Eroare în termeni.

Dacă simți că nu ai nevoie să faci ceva sau altceva înseamnă că nici nu aveai ce să cauți aici. Caută rapoartele pe 2011 ale eMag și F64. Aproape toți cei care au cumpărat de la ei au făcut–o din impuls. Au cotizat la ăștia fără să aibă nevoie. Ei nici nu aveau ce să caute acolo. Deci ce să facă săracii? Au rămas cu banul dat și cu încă un suport de praf în casă.

  1. “cu cururi si tate, cu apusuri de soare in Delta, cu pelicani cu pestele in cioc, fie ele cat de frumoase” – un comentariu de pe fb. Nu discut problema nudurilor si nici a pozelor realizate la diverse workshop-uri (desi si astea pot reprezenta o “treapta”), insa nu oricine se trezeste cu noaptea in cap sa prinda rasaritul, si cu atat mai mult in Delta sau in varful muntelui. Din punctul meu de vedere cine face asta este deja cu un pas inaintea mea, cel putin, iar cei care critica ar trebui sa incerce…

Hahahaha

Mi–a plăcut foarte mult punctul ăsta.

Doar că, vezi mai sus, sînt mai multe moduri de a beli pisica. Poți să nu te trezești pentru răsărit. Poți să fii acolo de dinainte și să te culci după aia. Poți să prinzi apusul la fel de bine. Pentru apus ai și mai mult timp să te pregătești. Țeapă. Nu trebuie să crezi tot ce se scrie. Mulți mint. Și mai mulți cred ce mint. Și e puțin relevant. Serios. Trebuie să vezi ce vrei să vezi. Și să te gîndești cum materializezi aia. Basmele unuia sau altuia sînt la fel de folositoare ca poveștile despre performanțe sexuale. Probabil nu te vei băga să îi regulezi ăluia soția doar pentru a te convinge singur că e așa cum povestește. Așa că, de ce ai pierde vremea ascultîndu–l?

Apoi, vezi partea cu automicșorarea. Ai stabilit asta. Perfect! Acum. Pauză. Pe unde o iei să recuperezi pasul ăla? Te trezești dimineața și îți rupi picioarele pînă la locul unde crezi că va fi răsăritul pentru a constata că e ceață? Sau pui mîna pe o carte de cromatică și îl faci pe Domnul Apus de Soare muci?

  1. Discutiile lungi in care pur si simplu ne sustinem cu tarie punctul de vedere sau cunostintele invatate intr-o scoala sau alta, fara a accepta sau cel putin a dezbate civilizat o idee sau un punct de vedere nou, arata uneori faptul ca avem ochelari de cal. Aici apare o problema: daca te limitezi la cunostintele pe care le consideru tu corecte ai toate sansele sa ramai limitat la ceea ce tine de ele…

O idee nu trebuie acceptată a priori. Trebuie să aibă și valoare ideea acea. Altfel, orice idiot poate emite idei cu o frecvență superioară capacității mele de a apăsa pe declanșator.

Si daca tot era vorba de fotografi:
– Mircea Bezergheanu – mi s-a parut cel mai “complet” din cate portofolii am vazut la noi. Cel putin pe mine m-a impresionat.
– Dorin Bofan – discutat intens (inclusiv combatut), este unul din cei care innopteaza pe munte pentru apus/rasarit. Cati mai fac asta ?
– Silviu Matei – “wildlife” (suna mai bine decat animale salbatice…) – poate inca nu il putem compara cu Vincent Munier (de ex.), dar probabil ca nu il intereseaza. Cati fac asta, si, mai mult, cati stiu ce inseamna fotografia de wildlife ?

Complet. În ghilimele. Adică?

Eu îl consider cretin și demagog pe Bofan. Deci, de mine e vorba. Dar tot nu văd cu ce e relevant în fotografie că merge pe munte. Asta îl face pe Mohamed mai tare ca Ansel Adams pentru că postea mai multe săptămîni în deșert? Nu le combina. Faptul că vrei să fii mai sportiv, dar preferi să lenevești acasă nu are importanță în fotografie.

Ai auzit de Terry Richardson? Uscat, chelios, chior, arată mai rău ca Grig Bivolaru. Dar, ca și celălalt, a regulat toate modelele. Băiat, fată, minor. Poți să îmi găsești o corelație între viața lui sexuală și imaginile produse?

Silviu Matei este un robot de bucătărie de–a dreptul. Are ceva să nu facă? Imaginile de care zici sînt corecte. Și atît. Dacă treci granița de vest și pînă în Pachistan sînt puzderie de tipi cu fotografii corecte care mai sînt ȘI inspirați. Și încă nu e de ajuns pentru a te califica de important.

Cu fotografia asta animalieră, am un articol în pregătire. Este moartă. Și se practică cu dresaj. Vezi producția de foto pentru automobile și camioane sau autobuze.

Da, poate mai e mult pana la ce se refera articolul, dar asta nu inseamna ca nu se intampla nimic. E clar ca fac altceva fata de “marea masa”, iar daca fac pasul mai departe nu tine doar de ei, tine si de noi – atata timp cat ne vom limita in a critica nu stiu cat ii ajutam…

Bingo!

Nu se întîmplă nimic relevant. Așa nevasta șefului de club foto se culcă cu un student la geografie. Și fotograful alpinist se jură că îl taie la ouă pe fotograful de produs dacă mai trișează porcește la cărți. Nu cred că a negat cineva că e mișcare. Dar și pe hoit colcăie viermii. Asta nu îl califică pe mort să se ridice ca Lazăr din mormînt.

Ai o eroare de percepție în cazul acesta. Nu percepi relativul și îl absolutizezi. Dacă candidatul X este indubitabil mai inteligent decît candidatul Y, asta nu înseamnă că X are o inteligență superioară unui hamburger congelat. X>Y H>Y nu se traduce în X>H.

Mai sînt multe aspecte ale logicii care scapă educației făcute cu televizorul. Cum ar fi dacă sînt trei candidați A, B și C. Și electoratul se exprimă ca A > B > C, în cazul turului doi NU înseamnă că se perpetuează relația cu A > B. Este la fel de posibil ca A < B cînd C dispare din clasament.

Etichetat , ,

4 gânduri despre „Dacă X > Y și H > Y tot nu avem informație relevantă despre relația dintre X și H

  1. Annealed Pride spune:

    Interesante articolele si comentariile generate de unul foarte simplu [articol].

    Si vin eu acum si intreb: pai daca cam totul s-a facut asu e mort, cum sa mai faca dom’le omu’ ceva nou? Cred ca asta a fost situatia intotdeauna, ca ai senzatia ca totul a fost facut, si nu mai ai ce face. Nu mai ai ce face TU, asta nu zice nimic despre ceilalti. O fi pe undeva unu’ cu inspiratia cat restu’ tarii la un loc. Stiu ca e un ditamai cliseul, dar o vad ca o intrebare foarte prezenta, chiar daca nu toti o pun.

    Dragut Mike, exprima chestii intr-un stil mult prea cunoscut si inghilimelat. Nu-i nimic sa zici de Mircea Bezergheanu ca e un fotograf complet. Dar „complet” ? Cum suna „Bravo ba Mirciulica… esti „complet” (haa-ha)”?

    Deja esti prea abstract in exprimari. Logica? Pai am intalnit uoameni care gasesc incredibila relatia „daca A=B => ca si B=A”, sau care fac calcule elementare mai prost ca o maimuta (2+2*2=8).

    Deh, greu sa faci diferenta intre „a face lucrari bune, corecte” si „a aduce ceva nou”, o contributie care sa merite mentionata si peste sute de ani, ceva fara de care nu poti concepe evolutia fotografiei.

  2. Mike spune:

    Promit sa nu mai spun „complet” daca imi dati un termen pentru un fotograf care are in portofoliu „de toate” – portret, eveniment, peisaj, wildlife, stock, si altele, toate executate ceva mai bine decat ce mi-a fost dat sa vad pe la noi. Mea culpa, dar mi s-a parut cel mai potrivit termen.

    Mai am si alte, hai sa le spunem puncte de vedere, nu neaparat raspunsuri. Deocamdata le mai rumeg.

    • Criticul Foto spune:

      Păi l–ai dat singur.
      Oricum, nu e nevoie să faci promisiuni. Nu țin. Uite și eu am zis că răresc scrisul aici tocmai înainte să scriu mai mult.
      Altfel, acel de toate este semnul unei nulități totale. Întîi de toate pentru că nu se poate. Și apoi pentru că asta denotă o obsesie pentru bani. Și obsesia pentru bani papă și din orele de somn, deci dezvoltare personală canci!
      Mi se pare foarte amuzant ultimul paragraf. Semantică?

  3. […] Annealed Pride dixit: Interesante articolele si comentariile generate de unul foarte simplu [articol]. […]

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: