Efectul măreței școli române și al măreților săi mistreți cu grad universitar

Sînt un măgar. Cineva mi–a apreciat o pagină. Și am ajuns pe o altă pagină. Și mi s–a făcut rău din ceea ce fac minților tinere niște căcați precum, mai bine nu dau nume. Textul original este citat în întregime mai jos. Apoi varianta mea. Bine, se cam schimbă sensul. Dar oricum imaginile mai merită muncă. Nu pe partea tehnică, ci pe partea rațională. Am vrut să dau like, dar nu am reușit. Conexiune proastă!

Mergeți pe pagină la teo.dab. Comentați. Ajutați! Nu fiți mai deștepți, că nu sînteți.

Original

Fotograma

Posted on octombrie 11, 2013

Dictionarul de fotografie a lui Radu Drăgan defineste fotograma.

Se vorbeste despre Imagine în întelesul ei cât mai putin tehnic cu putintă. Dar nu e orice fel de Imagine, vorbim despre imaginea fixată. Urmărim, în lumină rosie, procesul de transformare a invizibilului în vizibil, translările negativului spre pozitiv, puterea luminii, luciul si gradele transparentelor. Urmărim dozarea în diafragme si secunde a luminii, ordinea obligatorie a etapelor (revelator, baie de stop, fixator) în căutarea unei palete largi de nuanțe de gri, care dau ceea ce înseamnă un rezultat bun.

Prima experienţă legată de darkroom, deci entuziasmantă. Odată trecut entuziasmul iniţial şi după lupta colosală legată de organizarea aprovizionării cu materiale şi consumabile, iată-ne puşi pe treabă.
Dacă tema iniţială am înţeles să o facem ca o temă tehnică (scară de gri – minimum 5 tonalităţi diferite; fotogramă care să conţină alb, negru pur şi nuanţe de gri), odată cu examinarea lucrărilor s-a ajuns la concluzia (din partea examinatorilor) că trebuie reluată tema, ca urmare a nerespectării celor mai elementare reguli de compoziţie a lucrărilor.
În lucrarea mea am căutat să fac o paralelă între reprezentarea vizuală clasică şi cea neconvenţională (fizică) a sunetului. Lucrării i s-a
reproşat faptul ca nu are un caracter unitar, fiind două lucrări care pot exista independent una de cealaltă, fiind şi alăturate într-un mod destul de neinspirat.

Drept urmare, s-au cerut două lucrări (pentru reevaluare) pentru tema „fotogramă”, una în care să apară minimum 3 obiecte (opac, semitransparent şi transparent), precum şi o fotogramă cu compoziţie liberă.
De la primul colocviul de discuţie al fotogramelor am realizat că tema este destul de uşor de abordat din perspectiva motivului, compoziţiile grafice decorative fiind de mare efect.

Am ales să construiesc compoziţia plecând de la cerc, în plus să „experimentez folosindu-mă de diferitele texturi ale obiectelor” (mulţumesc L.G.).
Din punct de vedere tehnic, mi-am făcut lucrarea folosindu-mă de capace de borcane după „agresarea” lor: am tăiat un „x” într-un capac de metal, am găurit cele din plastic. Diferitele texturi le-am obţinut din alegerea de diferite tipuri de plastic, metal dar şi din folosirea unei sticle mate, care a acoperit materialul fotosensibil în timpul expunerii.

În cea de-a doua lucrare am folosit hârtie de ziar, datorită efectului prin care apar imprimarile ambelor feţe ale hârtiei în urma expunerii. Am folosit hârtie de ziar pentru modelaje, care au dat nişte nuanţe plăcute şi imprevizibile de gri. Din decupaje am obţinut direcţii puternice pe culoarea neagră, dar şi contra-acţiuni energice pe alb.

CF în pantofii lui teo.dab

Am plecat de la definiția propusă de Radu Drăgan pentru fotogramă (legătură dacă vrei să îl onorezi în notă de subsol) vorbesc despre imagine ca plăcere vizuală.

Fixată, lumina materializează un moment, un fapt. Ordinea devine ritual, revelator, baie, fixator. Griul dă profunzime suprafeței bidimensionale. Plec de la aspectul tehnic al scării de gri cu minim 5 tonalități. Caut o paralelă între reprezentările vizuale ale sunetului. Punctul de plecare îl constituie cercul, dar aleg să experimentez cu texturi[1]. Hîrtia de ziar mă ajută prin imprimeurile de pe cele două fețe ale paginii.

[1] mulțumesc L. G.

Anunțuri
Etichetat

3 gânduri despre „Efectul măreței școli române și al măreților săi mistreți cu grad universitar

  1. Teo spune:

    Super texul propus! Multumesc pentru timpul investit in a-mi citit randurile! Blogul e tema de „Jurnal al studentului” (nicidecum o exprimare a „talenteloi” pe care nu-l mai pot tine sub control) si se dorea a fi cu circuit inschis! Nu am pretentii ca fac „arta” si nici nu ma pregatesc sa imi castig experienta prin ceea ce scriu… Nu am primit directii de redactare a experientelor proprii, deci „bizonii” (doar citez) nu sunt implicati in niciun fel. Cat despre „mintile tinere”, oh, nici nu pot sa-ti spun cat de mult ma bucur ca am folosit un pseudonim :)))))))))))))

    • Criticul Foto spune:

      Cu plăcere. Măcar așa e mai cu folos decît citit inepțiile unui Dinu Caca Lazăr sau Andrei Tenie Pandele.

      Un jurnal este foarte necesar la arte. La fel și exprimarea talentelor, cu sau fără ghilimele. O să vezi că este de preferat să zici lucrurilor pe nume și să eviți ghilimelele. Astea sînt sodomizate doar într–un gest populist sec, încît audiența să completeze cu ce crede ea de cuviință.

      Pe Internet nu există circuit închis. Există parolat. Sau nu. Textele încuiate după o parolă sînt mai puțin accesibile publicului larg. Dar pînă la un punct. Gîndește–te că dacă o singură persoană, fie ca acea persoană să fie chiar tu, poate să vadă textul, atunci și alții pot. E cam greu să restricționezi accesul.

      Direcțiile le–ai primit de la cîteva luni. Familia, crescută într–un anumit mediu, ți–a insuflat pas cu pas ce să faci. Simplu fapt că bunica consideră că dacă te scărpinai la puțulică–păsărică este urît. Pentru că popa a zis că lui i–au spus la seminar de păcatul lui Onan și el era prea ocupat cu alergatul după fuste ca să mai citească și textul. Crede și nu cerceta. Pentru că mama consideră că bunica s–ar leza. Pentru că unchiul cu tendințe pedofile nerecunoscute consideră că îi face poftă. Pentru că multe altele. Toate astea ți–au insuflat o anumită atitudine față de masturbare, dar și de faptul că alții te–ar putea atinge acolo.

      Continuînd cu educatoarea care cota copiii după numărul de cadouri. Apoi învățătoarea care avea de demonstrat lumii că ea nu e o proastă cu pedagogicul ci este cel puțin de calificată ca cineva cu facultate, ba chiar mai mult pentru că cei de la facultate au făcut doar cursuri de pedagogie. Faptul că imbecila de învățătoare dădea autodictări în loc să vă aducă fiecăruia o frunză și să vă dea să meditați la măreția unui univers fără dumnezei. Apoi profesorași de școală care au de demonstrat lumii că sînt la fel de buni ca cei care au rămas asistenți la facultate. Acele canalii care se oftică pentru că nu pot să pice, fără să realizeze că fiecare elev care ar pica la o testare riguroasă este eșecul lor personal.

      Iar facultatea este bomboana pe colivă. Niște șmenari de doi lei, care se cacă doctorate, conferințe și alte fecaloame intelectuale. Care se preocupă de starea studenților. Care sînt futuți profund de toate aspectele burselor și taberelor de creație. Și care fac precis zero în activitatea lor plătită mult prea mult. Ba chiar unii devin mai sălbatici în examinare decît canaliile de la liceu.

      Pe de altă parte, dacă încă mai depinzi de unii dintr–ăstia, e mai bine să nu comentezi public despre performanțele lor intelectuale.

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: