Alte erori de percepție comune sînt legate de ce vrea publicul.
Publicul este o turmă compactă, undeva departe și neapărat în afara vorbitorului.
Și acest vorbitor imparțial poate decide dintr–o privire ceea ce hoarde de marketeri au probleme să distingă: ce vrea publicul.
Într–o lume cu știri fade și distante apar știrile cu micro–masacre. Unul l–a prins pe altul. Și se zvonește că nu e prima data cînd ucide. Cheap thrills va remarca americanul. Și așa e. Șerban Huidu rade trei dintr–o lovitură și ia cu suspendare. Amărîtul de la știri în loc de tratament psihiatric riscă să aibă rectul transformat în port drapel pentru reintroducerea pedepesei capitale. Dar oare asta vrea publicul? De ce nu se fac reconstituiri pentru mamelucul cu tată cu multe SRLuri? Dezbateri dacă ar fi cazul să fie protejat de la linșaj, scoaterea automobilelor din ariile urbane, șamd? Sigur sigur publicul moare după știri cu violuri care le tulbură îngrozitor percepția asupra lumii care îi înconjoară?