De ce, după doi ani

De cîteva zile mă tot freacă cu comentariile private un băiat de prin părțile Clujului, dar care își dă de fiecare dată altă adresă. Dar încep să cred că are dreptate.

În ce constă dilema: ce sens au toate scrierile astea? Sînteți tîmpiți și așa o să rămîneți. Nu pentru că este un dar din naștere, dar pentru că întreg sistemul este făcut de așa natură să încurajeze cretinismul. Iar cei care nu suportă asta, mai devreme sau mai tîrziu, se cară spre alte zări. Oricum, efortul de a fi altfel este prea mare ca să vă mai revoltați. Ceea ce mă duce cu gîndul că mai aveți o trăsătură: sînteți puturoși.

WordPress.com își publică niște topuri, fără să dea date private. Uitîndu-mă pe ele văd că tagma celor de pe wordpress sînt sonați religioși, vînzători de produse naturiste, cîțiva politicieni și niște generaliști care vor comenta bezmetic orice le trece prin fața ochilor. Datele astea nu se califică drept relevante statistic, pînă la urmă, majoritatea se produc pe Blogspot.com. Apoi mai sînt muile constante de pe varii forumuri. Și actovitatea de rigoare de pe Facebook.com.

Așa că: eu cu cine vorbesc? Cui îi scriu? Unor onaniști care se amuză să îi vadă bălăcăriți pe ceilalți, dar nu pe ei. Și cam atît. E amuzant să vezi că e făcut tîmpit Dinu Lazăr, mai ales dacă ți-a tras cu vreo ocazie un dos de palmă că vroiai să i-o iei înainte la platoul cu sandvișuri. Și? Mai departe? Mai departe îmi rămîn niște inepți care pot comenta 2-5 linii de text la un articol de 2.000 de cuvinte.

Vă fac bine? Încep să am dubii.

Pentru că vă dau argumente și teme de studiu numai bune să vă dați în cap unii la alții mai cu spor. Și nu e bine. Nu dai cuțitul unui retardat că ajunge să se taie singur. Am dat teme de studiu, teme de gîndire, teme. Nu am văzut reacții. Nu am văzut comentarii, decît dacă Doamne-ferește! s-a simțit unul cu atribuția nepusă bine. Și vai, alea cîteva mii care au trecut pe aici și nu au fost în stare decît să citească în diagonală erau ocupați, iar ăștia neatribuiți bine erau și ei prea ocupați să marcheze bine informația.

Nu e cinstit față de voi. Pe mine mă pasionează tipografia. Microsoft Word și PowerPoint au adus pentru fiecare maimuță posibilitatea de a folosi cu spor o imprimantă. Dar fără baze tot scrijeliturile de pe ușa WCului ies. Succesiv, bun a fost înlocuit de merge și așa și apoi de mai ieftin și apoi de atîta se poate.

Citeam la mama lui Harry Potter, madam Rowlins, că cei care nu au cu ce să se compare se compară în puritate. O văd la sonații religioși, dar și la predicatorii lor gen Roncea sau Vadim. Scuze, nu folosesc Vadim în sensul de esența răului pe care o găsesc foarte accesibilă spălații pe creier, ci în sensul de ce e a fost: predicator al unei clase de ratați: cei prea încuiați să plece din țară, prea opincă să fie primiți în partidele istorice, prea pasivi ca să facă o carieră în partidul de 10 ani de guvernămînt. Religie? Religie e și să știi ce face sau ce intenții are un actor – politician. E la fel cu ăștia care știu ei cum era pe vremea lui Moise.

După spusele lui madam Rowlins asta și am: un torent de japițe care se zbat. Bumbuț zice că e prea tehnic ce-i aici. Andrei Pandele zice că e conspirație să-i ia lui pensioara de la tata. Imbecili care nu își pot exprima gîndurile corect și clar care îmi numără i-urile de la capătul cuvintelor sau mai știu eu ce. Căci cam asta e situația: găozari care au nevoie de poze pentru a înțelege ceva. Trebuie o explicație, trebuie o demonstrație, trebuie ceva, trebuie altceva, mereu mai trebuie ceva. Și, în final, te pun la semnele de carte. Cînd o să aibă timp, o să te citească aproximativ și o să revină cu alte chestii pe care trebuie să i le satisfaci. Dar azi, acum, e prea importantă cursa cu scuipat la 100m între candidatul X și candidatul Y. Toți ar fi artiști, dar după. După ce merg la serviciu, după ce se duc unde au să se ducă, după ce își vor face de mîncare, după ce se vor plictisi de TV, după după după.

Și atunci e loc de idolii pe care îi au. Îi urăsc, îi disprețuriesc, dar cumva parcă sînt ai lor.

Eu aș fi vrut oameni care să își scoată capul băgat adînc în cur și să respire aerul curat din afara curului. Să se spele de rahat și să vadă lumea, să vadă culorile. Am încercat atacînd cu securea. Și? Și a fost amuzant. Unii mi-au dat dreptate, unii s-au supărat. Controversă. Audiență. Mișto. Pentru cine nu are ce face. Am ajuns să mă includă lumea în tagma celor care mă citesc. Bravo lor! Dar are sens? Dacă vroiam controversă purtam prin oraș o rochie tăiată să lase pieptul gol. Apăream și la știri. Nu. Am vrut să vă mișc. Să faceți ceva. Și, labe proaste, nici să vă enervați nu știți.

Și sistemul este acum în echilibru. Ufo zburătoarea cu mecla aia de castrat (prima dată am zis că-i Moiceanu cînd i-am văzut portretul pus pe Bad or Good) dă cursuri. Cică e rău. Rău că nu papă tot din farfurie poate. Să-l vezi cum toată mîndria Clujului ridică ușurel poalele fustei și se pune în genunchi să servească Bucureștiul, poate pică ceva drăgut. Valuri? De ce valuri? Fiecare cu zona lui, ca la pești. Acum la cursurile lui Ufo vin indivizi. Pe aceștia vroiam să îi captez să vadă, să gîndească, să facă un pas mai departe de guru lor. Vax. Ei vor diploma. Ce am văzut la arte se petrece în întreaga societate. Unii ajung să știe că profesorii lor sînt niște idioți. Dar cînd iese la rampă, se umezesc buzele, se înroșesc urechile, și cu voce subțiată începe „am fost format la clasa profesorului sau maestrului ăla”. El nu se ridică să își taie propriul drum ci speră să se cațere pe numele ăluia pînă ajunge într-un loc călduț. Parcă îi văd noaptea îngenunchiați la marginea patului ca catolicii și „dă Doamne să ia Ufo Nobelul pentru fotografie ca să iau și eu locul 2 la Campionatul European de Fotografie în Sală”.

Poate Morpheus avea dreptate. Nu cred că a fost vre-un student care să se fi ridicat în picioare și să îl facă dobitoc pe Vlad Eftenie. Nu, ei speră că poate se lipește și de ei ceva din norocul în care au călcat Eftenie și consoarta să fie trimiși prin diverse locuri pentru studiu. În 80 ar fi însemnat să dai niște declarații pe la un birou sau altul că de ce te iei de tov. Eftenie și dacă ești conștient de activitatea lui de partid. Adică cum cîștiga contractele Dinu Lazăr. Sau cum s-a învîrtit un inept ca Andrei Pandele să frece menta la planurile Casei Poporului și, apoi, după schimbarea de regim să ia șpaga de autorizații abuzive ca arhitect șef al capitalei. Ca și în cazul studenților lui Eftenie, Cosmin Bumbuț dă din coadă frumos pe lîngă Pandele că poate îi lasă și lui așa noroc să fie șef de Comisie Națională de ceva, orice.

Și vă fac bine? V-o amuza să citiți de unul, de altul. Dar mîine cînd vă duceți să vă vedeți cu marțafoiul, ăsta o să fie agitat, nervos și sensibil la anumite remarci. Și cum românii sînt inepți social de cînd au înghițit gălusca că dacă te duci la oraș nimeni nu te știe, vă mai pune Dracu’ să îl pupați pe partea care doare. Să zicem că am spus de unul că nu știe să pună luminile. Și o să fie consolat, așa, din senin, că ce bine pune luminile. Eroare. Dacă și ăsta m-a citit cu o noapte înainte o să se lezeze în loc să se consoleze. Mai bine vă lăsam să vă descurcați după cum vă ducea mintea, așa erau toți fericiți.

S-a scris aici despre cum e să faci jurnalism. Pe cine să înveți? Pe cei care calcă pe cadavre? Pe cei care, în mintea lor, nu au de ales? Pe cei care sînt jurnaliști dimineața la baie, înainte să se ducă la birou? Pe imbecilii care fac jurnalism să facă lumea mai bună perpetuînd niște clișee? Pe cei care sînt la studii universitare și oricum nu ar avea curajul să-și facă bocceluța și să plece unde văd cu ochii – și cînd pleacă în străinătate, trebuie să fie cu bursă, cu sandvișuri în bagaj și aprobarea ștampilată a facultății? Pe cei care sînt la liceu și urmează cursuri ca al lui Ufo, dar, dacă se poate, fără problemele elevului Platonescu care și-a făcut gintea de rușine fiind transferat? Un popor de alternativi cu program regulat. Care au nevoie de agenți, bani, televiziune, faima de 15 minute și încă vreo 20 de chestii ca să facă schimbări politice. Un popor care nu are dureri la coloană de la stat 22-23 de ore pe zi cu capul adînc băgat în rect. Cică au fost mulți morți la ce numesc ei revoluție. A! Un punct de mîndrie națională, cînd fiecare a apărut la televizor, fie și prin reprezentanți. Tocmai am citit că Șerban Huidu, pe care nu au avut decența austriecii să-l lase să moară pentru că le plăcea prea mult banul, a omorît doi oameni. Și despre ce scrie presa? Despre cum nevastă-sa, și asta una care era să moară pe aiurea, are probleme la gleznă. Pe șosele, de la vedete d-astea de radio și TV mor anual toți atîți oameni, dacă nu mai mult. E revoluție continuă?

Și vă fac chiar mai mult rău decît toate astea de mai sus. Ajut viermii ăștia să evolueze. Dinu Lazăr nu poate să recunoască o poză bună de una proastă mai bine sau mai repede decît Cosmin Bumbuț sau baba de la scara de bloc a fiecăruia care numără cîte persoane folosesc dușul sau WCul cînd vin în vizită la vre-un vecin. Și chiar dacă instinctul lor și arta fotografului fac poza bună să se distingă nici unul din aceste vite nu va putea să își explice de ce, prin ce metodă. Bumbuț va putea să mimeze aranjarea luminilor, dacă asta l-ar face cumva mai bun decît baba și Albă ca Zăpada. Feri Vaida avea o temă oribilă. Acum, din cauza mea, doar pozele proaste mai sînt un indiciu al calității și pregătirii pe care poate el să o ofere cu gașca de oligofreni de la Uzinele Dalles. Cei care vor veni la curs vor avea și mai mici șanse să simtă că ceva e în neregulă înainte să fie formați pe noul model. Am cunoscut cîțiva oameni reușiți care s-au pierdut cu cursuri de felul ăsta. Și nu zic de politehnistul standard care a venit în București pentru studii și a rămas pentru a ajuta Europa să păstreze o slujbă de serviciu clienți în afara Indiei. Și nu zic de cioara aia ordinară de Elena Hîrțan. Zic de oameni cu o cultură și niște studii care au ajuns handicapați. Acum le trebuie cîrjă din obiectiv de nu știu de care. Acum le trebuie atelă din card flaș de nu știu cît. Acum le trebuie pansament cu intervențiile pe blog și Facebook ale colegilor de breaslă. Indivizi pentru care Regia însemna rezolvarea nevoilor sexuale, astăzi amici cu parodiile de studenți care au învățat acolo. Practic, emaniciparea lor a fost pînă la nivelul de fumat și aruncat chiștocul pe geam sau, la fel, cu ce ai ars în tigaie.

S-a scris aici de analiză de poză, sau pe poză. Singurul efect a fost că, ocazional, mai intervenea unul să strige „dead link”. Și să învețe cine? Ăștia care au trăit și l-au cunoscut pe Iarovici nu pot face asta. Și o să puteți voi, elevii la mîna a doua?

Mii, mii de cuvinte scrise. Și răspunsul vine „cu unele nu sînt de acord”. Care? Nu știe. Adică ar știi, dar e greu de formulat. La fel de bine este de acord parțial și cu ce traduce unul din Ken Rockwell. Și așa mai departe. Relativ. Deci e relativ bine cînd are două opțiuni: bine sau rău. Că poate îi explică cineva că e prost și că îi e rău și atunci o să explice „da-da. asta vroiam să zic că îmi e rău, dar nu așa rău”. Citeam, mulțumesc celui care m-a ajutat cu legăturile, de interviurile lui Bumbuț. Nici o poză pe care o vinde nu e bună. Că așa spun artiștii. Ăia care lucrează mereu să îmbunătățească tabloul pînă mor. Doar că el nu mai lucrează nimic. Și vinde aceleași gunoaie. El lucrează la o revistă acum. Dar nici acolo nu o să exceleze. Pentru că dacă nu i-o mai cumpără lumea o să facă altceva. Și cu ce devine el faimos? Cu pozele făcute de niște femei care nu știu cum să se apere de așa rechini. Ca și copilul de securist devenit cur-ator și galerist care l-a exploatat la sînge pe Ion Bârlădeanu. Da, are un nume. Ion B e brandul sub care se unesc mai mulți limbrici ca să secătuiască gazda și să își lase ouăle pe cît mai multe maidane. Mi se par oribile creațiile omului ăla. Dar sînt vandabile. Și să vezi cum România pulsează la arta lui ca la atîția înainte.

Îmi explica cineva cum e cu George Enescu. S-a remarcat talentul și a fost trimis din țară. Departe. Și a studiat cu oameni deosebiți. Și a muncit. Și, acolo, l-a cunoscut pe unul cu vioara: Dinu Lipatti. Și acela cu o istorie și un traseu asemănător. Și amîndoi au făcut impresie. Și au făcut bani. Și România i-a iubit cum îl iubește pe jumate de buletin Chișu. Bani. Bani. Bani. Dar cică alții ar fi răi cu banii și dușmanii. Oho! Maneaua e rea că pune în versuri ceea ce se plînge tot românul în proză: taxe, impozite, prețul metrului pătrat de apartament în bloc, salariu, de cînd n-a crescut salariul, dacă fotografia se vinde, șamd. Cum era cu mîndritul că ești mai pur?

Și Enescu și-a făcut palat în România. Se cheamă ca a investit în țară. Păi asta e bine. Mocofanii aciuați prin Bucale nu prea știu că e casa lui nici dacă trec prin față. Dar se duc măcar la concertele de stradă la Festivalul Enescu. Oho! E de bon ton! Și ce s-a făcut? Păi, întîi de toate casa a încăput pe mîinile unora care nu au bani să o renoveze. Curtea de lîngă a intrat în reconstrucții, pe partea cealaltă blocuri de nomenclaturiști. Mai departe se face un complex de blocuri. Să vezi, însă, ce bine știu provincialii cum e cu prețurile la Casa Vernescu, sau că e cazinou alăturea. Oho! Artă neică!

Prin articolele mele eu le-am dat apă la moară teniilor fotografiei. Cosmin Bumbuț o să asimileze din textele astea la fel cum proiectele lui originale sînt adaptate după buget și putere creativă din altele. Și o să fie și mai hartist decît a fost vreodată neam de neamul lui de la maimuță încoace. E ca și cum, acum, v-aș da, mură în gură, o legătură către poziția precisă a Palatului Enescu pe Google Maps. Unii vor folosi Google Streetview și poate își vor da seama că au trecut deja pe acolo. Poate Andrei Bîrsan o să își facă o excursie cu adunătura de complexați prin partea aia. Pînă în ianuarie 2012 toți cei interesați își vor actualiza hărțile și memoria. Și după aia, vor fi toți dincolo de hop: ei culții care știu unde e vs neciopliții veniți mai recent care nu știu cum stă treaba. Se poate spune că am ridicat nivelul cultural al Bucureșcilor? Nu, nivelul scade săptămînal mulțumită multinaționalelor. Neciopliți care merg la muzee pe unde îi duce autocarul în excursie și în 5-10-30 de ani nu au intrat în nici un muzeu din orașul în care trăiesc decît dacă au mers cu școala sau au crezut că o să fie sindrofie cu orgie la ceas de noapte.

Eu, cînd aș afla care e nivelul lui Florin Ghioca, aș renunța la Click. Poate mă interesa foarte mult ce scria acolo, dar o instituție care cultivă astfel de indivizi nu mi-e simpatică. Voi, curvelor, cumpărați Click mai abitir dacă ați afla că Florin Ghioca îmi răspunde acolo. Nu de alta, dar să vedem și noi, soro, ce-i cu comediile astea.

Instinctul ăstora care mă somează să mă identific complet și cu portofoliu era bun. Să mă identific cu troaca asta, cu România. Greșala lui Enescu sau Mircea Eliade. Munca mea să fie asociată cu marca România. Pfui! Și dacă fac bani să am ocazia să vînd și în România pe prețurile de sărăntoc ale lui Cosmin Bumbuț.

Și totuși, cu ăștia? Oameni care îl vor trata cu curul pe operatorul de Xerox de lîngă facultate, dar vor pica în fund la operatorul de Xerox Mark Sherman. Oameni care îl înjură în gînd pe șoferul de autobuz că nu a făcut o excepție pentru ei ca șoferi sau călători, dar care vor rămîne fascinați la muzica încărcătorului de aparatură Florin Chilian. Și era aparatură audio, deci se trece de calificat la locul de muncă.

„Dar eu lucrez!”. Mda, înainte se putea semna condica și să faci altele. Andrei Pandele a avut asta. Mihai Moiceanu a avut asta. Nu că i-ar fi ajutat la ceva, dar au avut posibilitatea asta și au abuzat-o. Dar a venit vremea patronilor și media a început să facă incantații cu „supuneți-vă patronilor”. Și nu a mai mers cu semnezi condica și te cari. Și nu a mai mers că semnezi condica și te bagi să faci nani după ce ai stat toată noaptea să mărești niște poze. Dar tot mai era concediul medical. Aveai un medic prietenos și te țineai de boli. Au! Rinichii. Au! piciorul! Lucrai. Mai erai și plecat. Dacă nu erai cretin știai să te duci în altă parte înainte să îți pună ăștia gînd rău. Dar nu mai merge nici asta.

Anunțuri
Etichetat , ,

12 gânduri despre „De ce, după doi ani

  1. Fane Babanu' spune:

    Nu, Enescu nu si-a facut palat in Bucuresti, singurii bani pe care i-a scos el din punguta pentru ridicarea unei case in Romania, s-au dus pe vila din Sinaia.
    Palatul despre care scrii, a apartinut lui Gheorghe Cantacuzino iar Enescu, un obisnuit al casei, a facut nunta cu nora Nababului, dupa moartea fiului fostului primar. A stat mai apoi, impreuna cu nevasta-sa, in casa din spatele palatului care pana atunci servise ca o dependinta a cladirii principale.
    Poveste demna de Click, nu?

    Iarta-ma pentru ca nu comentez altfel decat marginal dar nu cred ca ma regasesc in tinta textului expus de tine!

    • bayazidb spune:

      Eu am aprobat acest comentariul. Cred că e ridicolă așteptarea. Dintre sute de perindări prin fața articolului ăsta, doar doi care să simtă că ar fi vreo eroare. La fel și cu fotografiile unuia sau altuia: majoritatea se încîntă pentru că vor ceva de la fotograf și nu pentru că ar vedea ceva.

  2. vasile spune:

    Nu suntem putorosi. Ne complacem. Viata dulce , la umbra bardului , mai pica si ceva de la gura lui .
    Crezi ca e usor sa arunci cu cacao? Arunca vasile cu cacao. Mai arunca cineva? Nu. Ramene singur in fata. Lumea se uita lung si zice „Asta e nebun, e un nimeni! ” . Apoi se apuca 10 sa sterga urmele de cacao de pe bard . Daca arunca un „Padele” cu cacao , mai se gasesc 10 sa arunce si ei. Gramajoara creste si ai nevoie de mult timp sa te stergi.

    Cum sa progresezi in tara unde „valorile ” sunt contrafacute? Unde…..dar repet ceeace s-a mai spus pe criticul foto

    Crezi ca mie nu mi-a conveni sa-mi dea nikon toate sculele gratis, sa merg in Tara de foc pe banii cursantilor si apoi sa ma „laud” ca poza asta a fost facuta de „vasile by nikon” ?

    Viata e dura, inveti la facultate un sablon si poate in timpul asta cauti drumul tau sau nu . Ai de ales intre o viata indestulatoare si atunci te duci al „fabrica” sau te muncesti singur sa razbati. Procentul sa reusesti asta in timpul vietii este foarte mic.

  3. Criticul Foto spune:

    Fane Babanu’: aștept cu nerăbdare cîți o să poată remarca eroarea. Cum am zis mi-a ajuns de dat cultură. Să mai muncească de asta. Dacă vrei aprob comentariul tău, dar aș prefera să fac un total, să zicem pe 2 săptămîni.

    • DL a fost pianist, nu violonist. Şi nu fac referire la Dinu Lazăr. ;))

    • bayazidb spune:

      Eu am aprobat comentariul. Cred că e ridicolă așteptarea. Dintre sute de perindări prin fața articolului ăsta, doar doi care să simtă că ar fi vreo eroare. La fel și cu fotografiile unuia sau altuia: majoritatea se încîntă pentru că vor ceva de la fotograf și nu pentru că ar vedea ceva.

  4. Fane Babanu' spune:

    Nu-mi dau seama daca l-ai aprobat sau nu, sunt trantor si n-am chef sa curat cache-ul. Ar fi un exercitiu amuzant sa-l lasi neaprobat si sa te apuci de numarat dar am impresia ca cei care mai trec peste text, vor fi si mai trantori decat mine si vor sari fara sa bage de seama, peste paragraful ala.

    • Criticul Foto spune:

      Sau poate nu știu la fel de bine cum nu știu prea bine pe străzi trec în drum spre serviciu, facultate, șamd. Pînă acum nici un rezultat.

  5. Simona spune:

    Buna seara,
    Va urmaresc de ceva vreme dar n-am indraznit sa comentez. Va pot gasi fotografiile undeva? Sincer, sunt foarte curioasa cum va exprimati si altfel decat prin cuvinte.
    Multumesc. Seara buna

  6. Simona spune:

    Multumesc

  7. Vladimir C. spune:

    Ce e binele? :) Personal am un dubiu constant cu privire la această idee.

    Să ne enervăm? Să facem ceva? E o lume de cinici și inerți, în special Europa de Est. S-a scris mult despre asta, este una din moștenirile cele mai importante ale comunismului. Și tu vrei să facem ceva? Păi dacă arta e ultima, după zbaterea ochiului stâng al Monicăi Columbeanu sau cine mai e acum la modă, cum să facă ceva? Poate dacă i s-ar zbate ochiul drept, dar așa…

    Cauți un fel de revoltă. Mă amuzi, cine să se revolte, ăștia care cumpără pantofi Converse și haine de la Frogs dar sunt anti-consumerism-corporatism? Merg și se dau cu skateboard-urile în zona frumos amenajată din parcul Eroilor, delimitați de un gard pentru a nu deranja cetățenii respectabili? Sau merg la concursuri sponsorizate Pepsi, dar e ok, cu o seară înainte au mâzgălit Universitatea. Tudor Platon, care caută locul cald? Așa a fost învățat, nu-i poți reproșa.

    Să plece fără bursă sau sandviciuri? Eu am făcut așa și puteam să o dau în bară, de fapt am fost la doi pași, alții au dat-o. Nu știu cât de drept e să ceri asta. Eu am plecat și la 18 ani de acasă dar uneori realizez că poate nu a fost cea mai bună alegere pe care puteam să o fac.

    Asta cu Șerban Huidu îmi place mult. Toți se dau peste cap, pro, contra, dar văd că nimeni nu îmi poate spune măcar un nume dintre cei care erau în mașina cealaltă. Vai săracu, ce traumă. Pură statistică, dă-mi datele de trafic din ultimii cinci ani de pe curba X și îți pot spune câti dobitoci ca ăsta vor intra în închisoare. E un număr dintr-o serie, cam atât. Un număr cu * că avea o emisiune la teveu.

    Enescu & co e de bon ton că așa au promovat niște naționaliști complexați. La primul nivel eu sunt legat de țară prin limbă și câteva tipare de comportament, pentru că la Jung nu mă bag. Nu înțeleg de ce m-aș mândri cu munca altui om doar pentru că a avut ghinionul să se nască în același spațiu geografic cu mine. Nu un român a descoperit insulina, Pculescu (presupunând că a fost el) a făcut-o. Trebuie să cunoști anumite lucruri pentru că ai acces la informații despre ei într-un mod mai rapid și ușor, mi-e mai greu să vizitez casa lui Hegel în Stuttgart decât casa * în București. Atât, acolo se termină povestea cu implicații tricolore.

    Oamenii ăștia cunoscuți despre care vorbești sunt, spun iar, Lady Gaga. Evident, putem vorbi mult și despre ea și până la un punct avem ce învăța. Mai mult ține de fiecare. Dar bag mâna în foc că orice ai spune despre ea, Popescu fanul înrăit o va iubi la fel de mult. Idealurile se stabilesc în funcție de viziune. Viziune care se bazează pe educație. Educație de cele mai multe ori, limitată.

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: