„Am dat toți bani pe aparat acum îmi iau obiectiv ieftin”

Atunci cînd treci de la aparatele compacte la ceva mai sofisticat care introduce posibilitatea schimbării obiectivelor mai toți se lovesc de dilema asta – dau cît pot de mult pe acel body ca apoi să dea din colț în colț cu restul aparaturii. Unde mai pui că pe listă dupa corpul aparatului urmează necesități de genul gentuță specială, acumulator în plus și altele, făcînd obiectivul un fel de servitor umil care așteaptă la coadă.

Vina nu este a amatorilor ci a auto-intitulaților profesori în principal și a vînzătorilor de aparatură mai apoi. Vînzătorii au scuza că trebuie să vîndă, adică din start nu sînt calificați să ofere sfaturi în materie, cel mult să citeze manualul și să facă estimate în funcție de posibilitățile clientului.

De ce zic că așa-zișii profesori duc aproape toată vina? Pentru că, deși nu știu nici pentru ei, se ridică cum că ar putea să lumineze pe alții. Iar ordinea corectă este întîi obiectivul. Pe vremea peliculei foto puteai să pui film bun, puteai să pui film prost – obiectivul bun îți dădea cele mai bune rezultate indiferent de suportul fotosensibil. Și asta nu știu cei din generația Moiceanu-Pandele. Acum, senzorul foto are un comportament decent la primele trepte de sensibilitate (ISO) așa că sticla din obiectiv este cea care poate influența în bine sau în rău rezultatul final. Abia apoi vine aparatul propriu-zis.