Evoluția telefoniei

Omul se învață. Și nu se mai dezvață. În 1990 erau cartiere întregi în București care nu aveau telefon. În 2000 companiile vroiau să vadă un număr de fix pentru a nu se încurca cu amărîți de Regie și alții cu viză de flotant. În 2010 este esențial ca mama mare să aibă mobil că nu se știe ce se poate întîmpla. Serviciile medicale au scăzut în performanță, dar importante sînt cele 10 minute în minus la telefon și nu cele 4 ore în plus pînă vine salvarea. Școlile ar trebui să aibă sisteme de avertizare de cutremur care nu își au sensul decît la ceva gen centrală atomică: să dai drumul secvenței de oprire în caz că este afectată comunicarea între consolă și reactor. Nu termină fraza profesorul pînă vine cutremurul. Dar e necesar pentru a ne proteja. Atena nu are apă, dar are piscine și toți udă terasa cu apă, parcă ar fi pe Coasta de Azur.

Aici nu te poți băga. Poți să detectezi dezastrul și să împachetezi în liniște pentru zone mai sigure. Cam atît.

Anunțuri

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: