Poți? Eu cred că nu. De ce? Pentru că nu ai ce să alegi. Ai turbații ăștia. Sau să alegi alții și mai și, vezi Nicolae Paulescu sau Ion Antonescu, ale căror vieți sînt și mai bine documentate. Continuă lectura
Ștefan Mușat erau mulți. Cred că numai în generația lui și din neamul Mușatinilor erau mulți. Dar vezi exemplul lui Ceaușescu Sr. doi copii ai acelorași părinți pot să aibă același nume fără măcar ca unul să fi murit înainte de nașterea celui de-al doilea. Apoi este tradiția paternalistă de a boteza copiii după numele tatălui peste generații și următorii după numele rudelor apropiate: bunici, unchi, șamd. Continuă lectura
Cîrnatul de Pleșcoi este o pleașcă greu de evitat. Pînă și renumitul necunoscut Andrei Pleșu a făcut referință la ei. Mai știi? Or fi și laureați ai premiului Nobel care papă pe ascunselea astfel de cîrnățăraie inferioară. Pleșcoii, conform autorului popular, se fac cu oaie. Dar cînd oaia e prea grasă, nu se taie grăsimea, ci se bagă și vacă. Mda. Origine controlată. Rețetă precisă. Și alte chestii neinteligibile românilor. Continuă lectura
Mi s-a atras atenția că am fost cam nedrept cu Paul Goma. Paul Goma este departe de a fi un sfînt. Și este un foarte slab scriitor în context global. Dar pe plan local, românesc, este toate acelea. Nu merită să aibă propria statuie, cum nici Ion Antonescu nu are nevoie sau Mihai Viteazu. Nu înseamnă că refuz să folosesc banii pentru că nu dau doi bani pe cultul unui moldovean pitic: Ștefan cel Mare și zis sfînt. Continuă lectura
Ștefan cel Mare, ca și Neagoe Basarab, a încercat să facă uniunea cu catolicii. Știa că acolo este puterea, iar ortodoxia era doar o sectă secundară islamului în Imperiul Otoman. Nu i–a mers. Dar a rămas în cronică. Căci, dacă nu a reușit catolicizarea, atunci este erou al anti–ecumeniștilor. Și dacă catolicii i–au spus erou al creștinătății, fiind aliatul lor convertibil, atunci de ce nu ar fi adevărat? Dar Ștefan cel Mare a fost Satana. Ăla din culegerea de basme a creștinilor.
Întîi de toate Ștefan a fost un uzurpator. Apoi a fost un oarecare venit cu o armată de mercenari dintr–o țară străină. Seamănă foarte mult cu întîmplările petrecute în secolul 20 prin mai multe țări africane. Și asta și era Moldova. O țară la periferia unor imperii. Prea departe ca să se aleagă cultura. Prea departe ca potera să aibă efect. Locul cel mai bun de jefuit negustorii. Continuă lectura
Scrisesem articolul ăsta și l–am rătăcit. L–aș fi trimis la dracu, dar e foarte interesant. Nu știu cît de interesant este pentru Clujeni, dar pentru ceilalți care au văzut la televizor un Gheorghe Funar dîndu–se în stambă poate fi foarte amuzant. La fel și pentru naționaliștii cultural, cei care așa s–au născut în familii fasciste și nu știu altceva decît evanghelia românească. Clujul, nu pot nega, este un oraș cultural. După București, eu îl consider următorul ca importanță de la o distanță confortabilă. Și culmea, nu are avantajul că e la mare și vin consumatorii toată vara cum e tîrgul de fundul provinciei Constanța. Și nu este între pistele de schi, unde se întretaie drumurile la conferințe simandicoase ca Brașovul. Șamd. Continuă lectura
Criticul Foto 