Frontul Renașterii Naționale

Frontul Renașterii Naționale. Interesantă titulatură. Se pare că cei care au participat la tulburările din decembrie 1989 știau ce vor să facă. Acela era frontul renașterii. Acesta a fost frontul salvării. Tot naționale. Resuscitare. Gură la gură. Altert.

Se pare că Frontul Renașterii Naționale nu a venit singur. A venit cu un popă lider politic. Patriarhul Miron Cristea nu dormea noapte de noapte ca să stea să îi trimită sfîntu decrete pînă în zori. Și Miron Cristea era un creștin adevărat. A persecutat evreii cu toate celelalte etnii. Și avea ca aliați sfinți dreptcuvioși precum Alexandru Averescu și Nichifor Crainic sau Niculăieș Iorga.

Gala Galaction

E interesantă compararea transexualilor care sînt spurcăciune în fața domnului, care așa i–a făcut, dar nu–i mai suportă zic teologii și cler care dau curs celor mai sălbatice tendințe în travestire. Atîta vreme cît respectă standardul islamist să acopere cam toată pielea au voie să își pună căciulă înaltă, să umble cu voal la pălărie ca mireasa, să aibă pelerină și inele și lanțuri cu cruci mai ceva ca Madonna. Să zicem Gala Galaction. Pe numele lui Grigore Pișculescu. Cam de căcat numele. Dar de asta sînt pseudonimele. Și și–a zis Gala. Nume de femeie. Dar mai contează?

Poporanismul

Dacă gîndirismul a fost organizat în jurul revistei Gîndirea, unde practica beșitul în scris un titan al nației rromâne, Nichifor Crainic, Poporanismul s–a remarcaat în jurul revistei Viața românească. Tartore a fost Constantin Stere.

De fapt, poporanismul este o ciordeală. Este o traducere și mînăreală a conceptului narodnic de la ruși. Alți participanți la mascarada asta sînt Mihai Sadoveanu, comunist marcant, dar și Octavian Goga, nazist marcant. Îl avem pe Garabet Ibrăileanu, Șteo Iosif, Castrat Hogaș, dar și popa superstar Gala Galaction.

În acest caca maca de filo–totalitariști de stînga și de dreapta găsim perle. De exemplu, de la primul număr se lansează îndemnul «muncii pe cîmpul culturii naționale». Frumos, nu? Unde erau agricultorii! Și se mai miră unii de cultura de țărani inculți, puși pe tunuri și profit imediat.

Al principiu poporanist a fost emaniciparea țărănimii. În teorie. În practică pe asta au făcut–o ceaușiștii. Dacă se poate numi
culturalizare industrializarea și impunerea unui manual naționalist drept adevăr suprem. Partea mai clară este respingerea înfrumusețărilor inutile, a idilismului practicat de Coșbuc și Vlahuță. Dar oare? Adică diareea aia fără limită de pagini a lui Sadoveanu, ce pana mea e?

Poporaniștii au vrut democrație. Adică principalii sînt țăranii. Care erau cam toată populația. Buuun. Dar să fie conduși de oameni de cultură. Așa ca ei. Care să veghește asupra idealurilor țăranilor. Idealuri făcute prin propaganda generată tot de ei. Cam circular. Dar aceștia sînt intelectuali români. Nu intelectul este punctul lor forte. Ei sînt de–a dreptul inteligenți în imbecilitate lor. Iar confortul vieții dus de aceste javre este într–o opoziție spectaculoasă cu viața dusă de cei pe care vroiau să îi ghideze. Pișa–m–aș în curentul lor!

Gîndirea și gîndirismul

Gîndirea a fost o publicație pentru cei care nu vroiau să gîndească. Curentul generat de al său Sfîntu Mucenic alias Nichifor Crainic a fost numit gîndirism. Probabil în opoziție cu conceptul de gîndire. Discipolii legionari ai lui Ion Dobre posedînd facultatea de gîndirism, față de atei care gîndesc. De! Parcă nu e așa romantic Ion Dobre, mai bine Nichifor Crainic.

Nichifor Crainic

Nichifor Crainic a fost un teolog român, scriitor, poet, ziarist, politician, editor, filosof (creator al curentului gîndirist), legionar, colaborator al securității și unul dintre principalii ideologi antisemiți din România. Mișto? Teolog român din România. Și, ca TOȚI legionarii, a fost mereu cu cei care au puterea în percepția lui. Cică Criticul Foto ar fi un impur. Un măgar. Se ascunde în spatele unui nume. Nu ca Ion Dobre, numit în cărțile de îndoctrinare doar Nichifor Crainic? Doar că Criticul Foto nu dă poze. Nichifor are poze. Și arată ca încornoratul din filmele lui Chaplin. Puțin mai sordid. Dar este un sfînt, așa că cine sînt eu să comentez? El se trăgea dintr–o nație superioară. De aia au devenit comuniști toți, inclusiv el. Și el știa că mărturisitorii au un loc în rai garantat, vopsit cu numele lor pe jos ca la locurile de parcare. De aia a făcut ORICE pentru a rămîne în viață. Asta da teologie practică. Nu gargara aia din cărțile de îndoctrinare.

Dar destulă gargară. Hai să ne apropiem de viața acestei marionete oportuniste.