Poporanismul

Dacă gîndirismul a fost organizat în jurul revistei Gîndirea, unde practica beșitul în scris un titan al nației rromâne, Nichifor Crainic, Poporanismul s–a remarcaat în jurul revistei Viața românească. Tartore a fost Constantin Stere.

De fapt, poporanismul este o ciordeală. Este o traducere și mînăreală a conceptului narodnic de la ruși. Alți participanți la mascarada asta sînt Mihai Sadoveanu, comunist marcant, dar și Octavian Goga, nazist marcant. Îl avem pe Garabet Ibrăileanu, Șteo Iosif, Castrat Hogaș, dar și popa superstar Gala Galaction.

În acest caca maca de filo–totalitariști de stînga și de dreapta găsim perle. De exemplu, de la primul număr se lansează îndemnul «muncii pe cîmpul culturii naționale». Frumos, nu? Unde erau agricultorii! Și se mai miră unii de cultura de țărani inculți, puși pe tunuri și profit imediat.

Al principiu poporanist a fost emaniciparea țărănimii. În teorie. În practică pe asta au făcut–o ceaușiștii. Dacă se poate numi
culturalizare industrializarea și impunerea unui manual naționalist drept adevăr suprem. Partea mai clară este respingerea înfrumusețărilor inutile, a idilismului practicat de Coșbuc și Vlahuță. Dar oare? Adică diareea aia fără limită de pagini a lui Sadoveanu, ce pana mea e?

Poporaniștii au vrut democrație. Adică principalii sînt țăranii. Care erau cam toată populația. Buuun. Dar să fie conduși de oameni de cultură. Așa ca ei. Care să veghește asupra idealurilor țăranilor. Idealuri făcute prin propaganda generată tot de ei. Cam circular. Dar aceștia sînt intelectuali români. Nu intelectul este punctul lor forte. Ei sînt de–a dreptul inteligenți în imbecilitate lor. Iar confortul vieții dus de aceste javre este într–o opoziție spectaculoasă cu viața dusă de cei pe care vroiau să îi ghideze. Pișa–m–aș în curentul lor!

Creștinii sînt o nație. Nația creștină

Mă uit cu spaimă pe forumurile creștine. Pe vremuri nu înțelegeam. Ce e atîta discuție. Cum putea cineva să creadă că evreii, bătuți și izolați, aveau acces la copii creștini de care nimeni nu își amintea. Și practicau sacrificii umane. Ei, evreii din a căror carte au luat toată legea veche creștinii. Ăia cu să nu ucizi poruncă cu mult înainte de daci și traci și burebiștii de sud. Cică foloseau sîngele. Cei care au ca lege să omoare animalul în chinuri pentru ca tot sîngele să se verse în pămînt. Ei foloseau sîngele pe ascunse.

Cercuri cinematografice

Brodiedixit:

Da, ne învârtim în cercuri pentru că fiecare o ține pe a lui.

Tu îmi spui că prietenii tăi americani zic că nu e așa. Eu zic că ăia pe care i-am cunoscut eu spun altceva. Experiențe diferite și totuși imposibilitatea de a ajunge la un consens. Discuții de stație de metrou nici măcar de gară unde aștepți mai mult. Și totuși spuneam pe undeva despre dovezi.

Da. Știu. Și ai dreptate. Te stresez.

Este evident că nu aveau cum să producă un clișeu. Românii nu produc nimic. Căcat. Pișat. Păduchi, pureci. Aur cică. Petrol, puțin. Intelectual TOATĂ nația este zero. Pe ici–colo mai e unul. Poate sînt doi în gașcă. Inutil să te pui cu o armată de secretare care protejează o puzderie de administratori (ei cred că sînt profesori, ingineri, doctori, șa). Credeam că te pot face să localizezi originea clișeului.

Ciorbă de scriitori și scriituri

vasile b m–a dat pe spate[1]. Întîi pentru că mi–a scris atît de mult pentru o singură linie a mea. Apoi pentru că mă șicanează cu cultura nivel școală română dătătoate de premianți. Nimeni nu poate fii așa clișeu. Sau, poate?

> problema este ca nici un totem ridicat si vopsit nu rezista prea mult in timp .
> sa zicem ca arta/moda se schimba , gusturile ..dar un reper trebuie sa existe , ca sa vedem daca am evoluat sau nu

Calendarul gregorian ne dă tuturor un calendar, dar și un contor. Crezi că vei trăi să vezi schimbarea calendarului? Ar mai fi și alte exemple. Dar mi se pare așa romantic să te gîndești la vechiul SF. La 1900 se desenau oameni cu aparate individuale de zbor. La 1907 se transplantau capete cu personalități cu tot. Nu atunci. Atunci era fantezia. Dar în curînd. Prin ’50 deja mutaseră viitorul probabil undeva mai spre 2012. În ’70 erau la 2xxx–7xxx. În ’80 era clar că totul are loc într–o galaxie departe, departe, departe. E drăguț să vezi că pot să revină ideile lui 1900.