Ion Coja este un tip finuț. Față de George Călinescu, el nu a trebuit să se implice în compendii de literatură. A beșit niște piese socialiste care nu se joacă nicăieri pentru că și-au epuizat actualitatea ideologică. Și acum luptă pentru recunoașterea adevărurilor legionare. Continuă lectura
Mi-am luat din tîrg o carte pe care nu o mai găseam în bibliotecă. Se pare că Damian Stănoiu am împrumutat și am uitat să iau înapoi. Mă rog, la cît am dat pe cărțile astea, pot să zic că le-am dat cadou.
Scrie în introducere unul Ion Nistor. Nu știu cine e. Îl cred pe cuvînt. Scrie acesta un citat din nemuritorul George Călinescu. Ăla de pe urma căruia au cîștigat o pîine bună făcătorii de culegeri de analize literare. Ăla de pe urma căruia dăscălașii de română au avut și mai puțin nevoie să gîndească. Ceea ce e considerat normal, altfel ar fi dat la real.
În cărţile sale nu vom găsi analize, transfigurări, idei, interpretări, cazuri, portrete sintetice, adică tot ceea ce presupune o
elaborare a universului în vederea unui scop superior informaţiei. Cărţile sale cuprind poante, mai bine zis anecdote, reportaje din viaţă.
Ce se vrea asta?
Ce e aia scop superior. Superior cui?
Ce înseamnă «în vederea unui scop superior»? Ce e «superior informației»? Informația Bucureștilor, devenit Libertatea?
Transfigurările nu sînt interpretări?
Analizele nu includ idei?
Cazurile nu sînt to’ma «reportaje din viață»?
Cît de relevant este un portret sintetic cînd nu prea sînt scriitori români capabili să producă altceva decît schițe? În momentul ăsta nu îmi amintesc un personaj de literatură română care să fie altceva decît o schiță. Mă rog, nu voi relua o literatură infectă doar pentru a căuta că «da, poate există».
Sigur înșiruirea aia tembelă se poate numit «tot ceea ce presupune» bla bla bla?
Și ăsta era analistul numero uno al României pînă la Nicu Manolescu? Nu cred că o să citesc Manolescu.
Și s–a curățat Iustin Pârvu. Cine e Iustin Pârvu? O curvă bătrînă care a găsit un mod de a–și recăpăta farmecul din tinerețe, fie și cu iz de cimitir. Ziceau «feciorii» dă–ne binecuvîntare cu cipurile? Le dădea. Și ei veneau pentru mai mult. Ei l–au făcut o marionetă de plimbat pe la manifestații și el a fost bucuros să vadă lumea de sus, din înălțimea la care îl ridicau sforile.
Dar cum se poate un individ cu puțină școală și și mai puțină înțelegere a lumii să aibă păreri despre politică, biologie, șamd? Pentru că orice se poate. Orice vrea scriitorul. Să mai treacă un an–doi să se mai împută hoitul în groapă și îl scot și făcător de minuni. Au făcut–o cu Ilarion Argatu — o abominație cu fața aia sinistră de Benedict II, dar mai fioroasă din cauza bărbii de maimuță bătrînă. Continuă lectura
Criticul Foto 