Ion Coja și legionarii

Ion Coja este un tip finuț. Față de George Călinescu, el nu a trebuit să se implice în compendii de literatură. A beșit niște piese socialiste care nu se joacă nicăieri pentru că și-au epuizat actualitatea ideologică. Și acum luptă pentru recunoașterea adevărurilor legionare.

La’mpinge tava în cultură

Ar mai fi o completare de adus la expunerea despre ajunsul la sursă.

Se îndesește cantitatea de propagandă și, implicit, calitatea propagandei. Pentru că sînt prea mulți în meseria asta și aici încep să se aplice legile concurenței. Și performează doar cei mai abili. Cum nu cred în talent nativ și în soartă scrisă în frunte, circular pe anus sau de’a curmezișul tîțelor, indivizi care ar fi performat și în alte domenii acum sînt dedicați propagandei. Jurnalismul de exemplu. Poți să fii prost plătit și sub papucul unui Cristian Popescu sau Robert Turcescu. Care la rîndul lui nu se exprimă liber, ci ia comenzi directe de la stăpînii lui. Sau poți să primeși o misiune murdară, dar să ai libertatea de acțiune. Și cu cît performanțele tale sînt mai spectaculoase, cu atît libertatea ta va crește, se va multiplica. Și bănește, o dată ce treci de stadiul de secretară, vei cîștiga, fie că lucrezi, fie că aștepți misiuni, mai mult decît adjuncții șefului de redacție. Poate chiar mai mult și decît acesta, dacă nu e vorba de vre’un star cu mai multe surse.