Arhive pe etichete: Camil Petrescu

Poate Camil Petrescu nu ar fi murit o labă dacă nu s-ar fi născut în România

Mă gîndeam după ce am terminat The Color Purple că Camil Petrescu nu ar fi murit, poate, o labă, dacă nu ar fi avut neșansa să se fi născut în România. Continuă lectura

Etichetat

Efectul Octavian Goga

Tovarășul Tavi Gogo, zis și Octavian Goga, era plin de sugestii. Idei mai puțin. Le-a sugerat masonilor cum să devină mai ortodoxi. Le-a
sugerat evreilor cum să plece mai repede. Și malgașilor (madagascarezii) cum să facă loc pentru niște milioane de oameni. De fapt, dacă citești memoriile lui Mihail Sebastian o să vezi că și Camil Petrescu era la fel de inteligent. Doar că acesta din urmă nu a prins carieră politică, dar a avut viață bună cale de un război și-o colectivizare. Iar în manualele de română amîndoi sînt plasați la loc de cinste din lipsă de altceva. Continuă lectura

Etichetat , , ,

Camil Petrescu: Ultima muie dată, prima luată

Mă pune dracu’ să mă plimb printr–o bibliotecă. Nu una oricare. Una comunală. Nu ca în România, bineînțeles. Pentru că, deși comuniștii au făcut eforturi de carte ieftină, românii au priceput–o doar pe aia cu „Mai pune, mamă, mîna pe o carte, mai fă un cornet pentru semințe”. Evident, bancul nu era cu români. Dar martor mi–e oricare venit din tîrguri de fund de țară devenite orașe și municipii prin apariția blocurilor și canalizării, să zicem Tomazatos. Sau vre–un alt urgisit de soartă să moară cu ficatul în alcool sau să facă bani la București de împuțit țara cu gazele de la mașina lui.

Continuă lectura

Etichetat , ,

Camil Petrescu

Și cînd pozezi totul iese cam o labă. Camil Petrescu. Ce și–a spus? Aș putea să–mi fac o labă. Dar de data asta o să o fac pe ulița principală. Și voi poza în scriitor. Iar doamnele din înalta societate a unei localități de 500 de oameni au ridicat din sprîncene: ce interesant! Așa ceva nu s–a mai întîmplat în urbea noastră din 1889. S–a scris la gazetă. Gazetele din capitală au preluat. Și ete opera!

Și atunci e normal să se sperie lumea de pasiune. Unde te întorci frică totală. Rabie! Se dau cîțiva pași în spate. Îi omoară curiozitatea. Și vin aproape. Dar cînd te întorci cu fața se trag toți ca la un semn. Nu se poate pasiune. Se poate doar intrigi meschine. Înjunghiat pe la spate, dar pînă și asta fără pasiune. Linia plată. Puls zero. Trebuia să o fac, altfel mi–ar fi făcut–o el mie. Și atît. Pleacă mai departe. Să se uite la televizor. Pînă și televizorul e mort. E zgomotos. Anumite părți sînt date mai tare. Dar altfel e moarte. Un disc de patefon merge în fundal. E dialogul. Momîile mișcă încet buzele. Uneori mai intră unul în turbo de la excesul de cafea. Dar nu e pasiune e grabă. Continuă lectura

Etichetat ,