Arhive pe etichete: Calin Ștefan Răgălie

Uite ce pot americanii. Și tot nimic dincoace?

Dar nu lipsa de înțelegere în două limbi a lui Răgălie era sursa dilemei mele legată de diferențele dintre Statele Unite și România. Ci traseele individuale.

În State au fost destul de mulți care au strălucit deși ei nu erau sortiți succesului. Și, se pare, că și mai mulți se pierd în acel vis american prin cartiere insalubre și închisori aglomerate pe motive rasiale, economice sau politice. Lasă basmul medicului imigrant care face taximetrie de noapte într–o metropolă. Realitatea este că, la ce cunoștințe de medicină avea individul, în State ar fi rezistat cam 6 luni înainte să i se pună cătușele.

Dar uite. Carl Sagan. Tatăl lui era un muncitor în industria textilă. Continuă lectura

Reclame
Etichetat , , , , ,

Și totuși ce diferă între Statele Unite și România?

Ceva mă intrigă teribil de mai mult timp: diferențele între America, mai degrabă Statele Unite, și România.

Crești să afli că americanii, în general, sînt idioți și că doar anumite vîrfuri au rezultate impresionante. Apoi ți se spune că acele minți deosebite sînt importate en gros din Europa. A doua afirmație fiind o probă de imbecilitate: dacă Europa ar fi avut nevoie de ei i–ar fi stimulat să rămînă. Continuă lectura

Etichetat

Cancan sau Criticul Foto

Eu am impresia ca ii acorzi prea multa atentie broscoiului astuia. Eu incep sa ma cam plictisesc si nu cred ca are mare rost, poate papitoii aia de se duceau la curs la Dalles, ar fi nimerit si pe meleagurile astea, ale tale si poate macar unul dintre ei ar fi inteles ca isi arunca banii degeaba dar acum, “Conu’ Dinu” suge cascaval de la unii atat de batuti in cap incat sunt slabe sanse sa ajunga asa ceva la urechusa lor si mai slabe sa fie si prelucrat de neuronii lor de bibilica.

Și cu toate astea este un exemplar remarcabil. Reușește prin tîmpeniile lui să acopere cam toate chestiile cul ale parvenirii în artă. De la Ken Rockwell la diferența de două puncte pe scala lu’ Gigi din Pantelimon între un 50mm f/1.8 și un f/1.4. Dacă vezi asta ca pe un meci de fotbal românesc cu cine a mai flegmat pe cine, atunci sînt foarte de acord că devine plicticos ce e scris aici. Eu intenționez să pun niște jaloane pe unde să se poată călca. Din lene abordez aceeași papițoi cu aparatul foto pe burtă. Cum nu mă ajuta personal cu nimic ce e scris aici (dincolo de reconfirmarea că mai sînt și altii care văd lipsa hainelor împăratului) nu caut subiecte noi. Sînt probleme de care mă împiedic și pe care le marchez. Cu alte cuvinte amuzamentul este un efect secundar și nu un scop. Ceea ce mă scoate clar din tagma jurnaliștilor. Continuă lectura

Etichetat , ,

Un univers relativ populat de personalități obiective

Calin Ștefan Răgălie. Un puțulică. Ca și Egyed Ufó Zoltán. Are site. Deci și alții care se vor inteligenți în domeniul site–ului devin apărători. Dacă făceau cîte un forum despre rulmenți, ar fi fost subînțeleși drept somități în domeniul rulmenților de către comunitatea de pasionați. Dar nu e glorie în rulmenți de cînd s–a dus afacerea cu rulmenți ciordiți duși în Turcia pe care se luau blugi. Ei s–au orientat pe poze. Cu atît mai bine pentru ei. Pentru rulmenți probabil trebuie să ai un minim de cunoștințe, trebuie să poți citi niște cote pe un plan și să îți dai seama de ridicol cînd atribui altă funcție decît cea pentru care a fost conceput rulmentul din poză. În fotografie se poate orice. Unde mai pui că e important mersul după curent. Este alb–negru? E de artă! Pozele sînt în succesiune tîmpă, ca și cum o maimuță turbată ar fi extras un număr de cadre dintr–un film de vacanță? Este fotoreportaj! Continuă lectura

Etichetat , , , , , ,

Moicene, te făcuși șef și peste comentariile și galeriile AAFR?

Sigur ca da! Si dupa aia ( e vorba de fiasco sau 0/4) iar se vor lamenta in ordine, exceptandu-l pe marele sef de la Reuters, ba ca asta e nivelul, dar invatati, invatati, invatati tovarishci! urmatorul (stim noi cine) ca nu mai participa la urmatoarea editie. Cat despre urmatorul, primul (Toth) l-a lasat pe vice (Balasi) sa capete putina practica la carma asociatiei, sa mai promovam si tineretul, tovarasi! Cum Onisor inca isi mai linge ranile, era cazul sa fie rasplatit cu o functie, normal. Nu stiu ce se intampla insa cu Dl. Moiceanu, parca se retrasese cu tot cu mirobolantul site AAFR (aici chiar mi-a parut rau de tot, pentru ca acolo erau si zeci de comentarii ale mele, dar si ale altora la adresa nulitatii estetice a artefactelor unora din MMC-ei (membri creatori consacrati). S-au dus dracu, si cu asta, speranta mea ca intr-o rara clipa de luciditate sa-si dea seama de inutilitatea propriei existente. Vad ca dl Moiceanu e iar vice, desi pe situl AAFR nu-l vad pe nicaieri. Cine ti-e si cu politichia asta fotografica?

A! Dar cred că e cazul de precizat Reuters România. Nu ajunge orice coș de pe fundul unei organizații cap pentru că și coșul, nu–i așa, are cap. Confirm că ce mi s–a semnalat în comentarii e corect și tineretul a triumfat încă o dată peste bășinile de activiști de partid fruntași în munca socialistă. Cu alte cuvinte Mihai Moiceanu și–a luat jucăriile și a plecat. Probabil pe bună dreptate pentru că japița de Stefan Toth, dincolo de luat pensia și fursecu’ după tehnica Pandele, nu prea s–a ocupat de mobilarea Clubului Nufărul în AAFR. Nu pot înțelege de ce între F64, F5,6, și alte denumiri inteligente de foto. Să fi fost întîlnirile lor la ceas de noapte într–un punct de recepție rufe murdare Nufărul? Să fie o dovadă a rezistenței românești în Transilvania în contra pericolului maghiar de ridicare a nepermisă a nivelului de trai? Să fie vreo referință la filmul ăla Cu mîinile curate vis–a–vis de moartea inexplicabilă a unui fotograf care a băut forțat fixativ? Cine știe?!? Măgarii de la Oradea văd că au eliberat sediul vechi de cînd s–au făcut naționali. Astfel fotocluboradea punct ro se laudă cu realizări din 2008! Continuă lectura

Etichetat , , ,
Reclame