Cică predă istoria fotografiei. I–am găsit și un sivi.
Întîi de toate ține să specifice și aici și prin interviuri că este doctor. El este muzeograf prin chemare și repartiție. Dar l–a găsit ’89 că el era directorul adjunct de care avea mare nevoie Muzeul Mun’cipiului București. Pînă s–a învîrtit și el de un post de consilier cultural la PMB. Interesant. Oare prin ce s–o fi remarcat doctorașul. Oare de atunci datează statutul de doctorand? Nu găsesc referințe despre nemuritorii ani de înflorire culturală a capitalei, în special 1994 și 1995. De acolo, sinecură la paraziții cu hemoroizi de la Institutul Iorga. Poziție centrală. Stație de metrou peste drum. Parc pentru cînd vrei să te aerisești de bășinile și tutunul de pipă al colegilor. Din 1996 intră pe ușa din față a UNArte și devine și grad universitar. 15 ani de aur în care a format cunoscuți și reputați artiști și istorici ai artei precum, eu nu știu, dar poate voi ați auzit de ei. Continuă lectura
Criticul Foto 