Arhive pe etichete: A. I. Cuza

Cristofor Columb NU a descoperit America

Și am scris și de standardul dublu. Un concept atît de simplu. Care nu are nevoie să fie porcăit cu personaje angelizate. O denumire atît de simplă. Care nu are nevoie de o întreagă locuțiune «l–a prins cu ocaua mică». Care este ușor de tradus, fără să spui toată povestea mascaradei. Care se poate adapta la limba modernă, azi latină, pe atunci turcă, și să se piardă urmele unor gesturi care aparent nu au existat. Pentru că dacii s–au latinizat anterior cuceririi romane. Și după istoricii români, pe cînd romanii își instalau administrația, deja apar românii. Un proces foarte asemănător în mintea lor cu ce se întîmplă în Republica Moldova: unii sînt moldoveni, unii sînt români. Moldovenii sînt apăruți prin etnogeneza populațiilor diverse existente în spațiul de la Prut la Nistru și populațiilor rusofone. Mă rog, se pare că latinii nu au venit cu vorbitori de latină. Și că pe vremea aia nu erau colegii catolice care să predea latina copiilor de țăran. Motiv pentru care s–a produs latinizarea populațiilor din provinciile de graniță ale otomanilor, rușilor și austriecilor. Continuă lectura

Etichetat , ,

Nicolae Kretzulescu

Am scris despre Carol Davila. Străin. Și cu realizări cam cît două generații de români. Nu uitați că SMURD este recunoscut chiar de nația de căcat că ar fi produsul unui alt venetic. Nicolae Kretzulescu este varianta lui Carol Davila. Fabricat în România. Pute a brînză de burduf chiar și cu cojocul pe el. Nicolae Kretzulescu este academician. Om politic. Prim ministru. Realizările lui sînt la nivelul a două zile din cariera lui Carol Davila. Continuă lectura

Etichetat , , ,

Cine are interesul îl consideră și cult pe Nicolae Iorga

Nicolae Iorga este exemplar pentru promovarea mediocrității, a încropelii fără referințe, adevărurilor universale, poate chiar divine și a nepotismului. Își promovează rude. Își atacă adversarii. Blochează promovarea celor pe care îi displace, ca o încununare a activității științifice demnă de un Iorga. Dacă nu apreciază viziuni politice sau stiluri literare atunci el se va opune. Este obsedat de bani și de afaceri. Se plimbă prin toată lumea pe banii coroanei sau al diverselor fundații. Dorește un stat puternic cu orice preț și el în vîrful piramidei. Diferența a fost că Iorga a căzut cu valul, iar Carol II avea sînge albastru, deci a revenit.

Promovează ortodoxii cu orice preț într–o epocă în care omenirea tocmai ieșea din superstițiile evului mediu. Marginalizează celelalte culte religioase pentru că este conștient că asta prezintă posibilitatea unor discuții, unor moderări și poate chiar apariția unor noi indivizi capabili să boteze și să binecuvînteze pe alții decît el. Își trădează aliații fără să se uite în urmă. Cît a fost să fie injiner de unire a agitat spiritele și probabil a dus la un număr considerabil de morți în pînă în 1950. Cînd s–a văzut înscăunat prim ministru, îi consideră suspecți pe transilvăneni și îi respinge.

Academic se opune nu doar celor care îl critică, ci și celor care nu au o direcție similară cu a lui sau care sînt prea independenți pentru a–l avea ca patron și protector.

Se opune votului universal. Consideră pe oricine nu–i ridică osanale sau nu e mai mare ca el drept inferior și nedem. Urăște femeile care sînt făcute de prăsilă. Urăște evreii pe care îi găsește vinovați de tot ce nu îi iese lui la socoteală. Îi displac maghiarii pentru că au ceva de spus în privința celei mai mari zone a României Mari, deci a tronului său. Îi displac săracii pentru că sînt săraci. Îi displac boierii pentru că nu îl acceptă drept șef.

Dar a iubit fascismul italian. Și totalitarismul. Atîta vreme cît afacerile îi mergeau bine ce ar fi avut de spus în contra regimului lui Carol II? Pentru 1907 a luat o poziție pro–țărani. Dar atenție! Este vorba de voturile țăranilor împroprietăriți de reforma lui Cuza. Dacă țăranii ar fi fost în situația de cu un secol înainte i–ar fi scuipat la fel ca pe evrei. Dar ce te faci cînd sînt atîtea voturi? Promite pămînt, dar nu dă pămînt. Preferă să–l ia el. Justifică pogromurile și faultează evreii chiar și cînd nu are dreptate. Atacă pe oricine nu este cîine cu celelalte etnii.

Ulterior a devenit mai blînd cînd a început a avea de cîștigat de la mecena Aristide Blank. De, cît îl alimentau pe el nu erau așa răi. De altfel și comisia de studiere a Holocaustului în România constată că mulți evrei au fost salvați nu din umanitatea românilor, ci din pofta lor fără măsură de îmbogățire. Ca și astăzi începe totuși să descopere dovezi istorice și științifice în capul lui cum că evreii presau românii să plece din țară. Cînd tocmai de asta avea nevoie: avea prea mult pămînt unde românii nu erau de ajuns de mulți.

Îi displace Franța șarpelui, dar îi plac doctorate și titlurile. Pînă la urmă problema era cu a tria republică franceză: nu era totalitară.

Evident, îl fute grija de oricine nu este gata să moară pentru pămînturile lui. Și futaiul ăsta îl ține pînă în Spania care are tupeul să își păstreze neutralitatea în primul răzbel. Păi așa se poate? Nu mai bine se retrage el undeva departe de front și mai inventează 20 de tratate cît mor din prostime. Dar cumva să moară încît să rămînă destui români să și colonizeze teritoriile cucerite.

Cu figura lui demonică, chel cu urechi clăpăuge în loc de coarnele de satyr, cu barba care încărunțea în formă de țăcălie, a beșit peste 1.250 de volume se pare. Și peste 25 de mii de articole. Probabil, ca și diplomele, creațiile originale sînt mult mai puțin numeroase, restul fiind traduceri, recompilări și extinderi, îmbogățiri.

Etichetat , , ,