Despre blogurile românești

Partea bună, mai bine zis simplă, este că învață prin contact ca bacteriile anumite chestii. Cum ar fi congregatul. Sau poate e Facebook de vină. Se adună și se leagă între ei. Timp să ai. Partea și mai drăguță este că sînt indivizi la marginea societății. Pentru că nu fac decît să regurgiteze (rehash) informația. Și nici măcar nu e informație căutată. Este informație care le–a trecut pe la nas. Deja o vacă este mult peste ei pentru că vaca se obosește să își miște curul pînă la următorul smoc de iarbă. Ei stau. Și rîul informațional trece pe sub nasul lor, printre picioarele lor. Și adulmecă. Examinează. Nu profund pentru că șuvoiul merge repede. Ocazional se pișă, se balegă în acel rîu informațional. Și totul e bine. Atîta vreme cît nimic nu înțeapă, nimic nu ustură, e bine.

Și de ce ar fi rău? Mîncare este. Respectul de sine trebuie dus pînă la niveluri narcisiste. Atît. Natura nu are nevoie de ei. Doar așteaptă ca dintre să apară ceva. Ceva altfel. Timp este. Și timpul, oricum, nu are nici o relevanță.

Sunt fascinant. Ai văzut că unii au bloguri în care scriu despre
blogging și cam atât? Meta-blogging.

Chiar așa este. Într–un fel, din ce caut mai mult din ce se confirmă că nimic nu e nou. iPhone. iPad. iThing. Dar cînd a apărut tehnologia pentru aurit metalul nu a fost PRECIS la fel?

Citesc istorie română. Suprapun cu ce mi s–a insuflat în școală. E normal să te simți că erau niște vremuri așa bune de mult de mult de tot. Doar că nu e real. Sînt doar pilonii făcuți pentru a ridica niște Corneliu Vadim Tudor, Adrian Păunescu, șa. Dacă stai să te gîndești, aceștia au o obligație morală să se urce pe acest eșafodaj ridicat PENTRU ei. Nu are numele lor. Dar este, cumva, locul lor. E problema ălorlanți că stau să pună botul. Știi faza aia «nu e prost că cere atît, e prost ăla care plătește atît». Să umpli biserica să te închini la un zeu mort, cînd ai putea să afli ceva despre lume e ridicol. Dar pînă devine periculos pentru alții este sau ar trebui să fie permis orcui. Fiecare se amuză cum vrea.

Poate iar ego-tripuri, dar când citesc chestii ca astea mă simt mai bine
cu mine:
http://www.sabina-cornovac.ro/index.php/offline-pentru-10-zile/

Și ca să vezi! Are urgențe! O persoană așa importantă! Transplanturi, clonări, echipa sună pe mobil ca să anunțe că elicopterul este pe acoperiș. 007 meets Bourne. Este pizda cornovac!

Cît provincialism!

Cîtă înapoiere!

Dar e normal. Vezi povestea cu balta care dezvoltă o conștiință a lui Mr. Hitchhiker’s Guide to the Galaxy.

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: