Gabriel Liiceanu este un tîmpit

Citez din Despre limită, Maladiile de destin, subsecțiunea Lenea, ratarea și bovarismul. Primul paragraf.

În loc să opunem naturii libertatea, e poate mai potrivit să spunem că, în cazul
omului, libertatea a devenit natura sa.

Tîmpitul este incapabil să își sorteze textul. Cînd îl dă bun de tipar este doar un rudiment de carte. Dar hai să perii afirmația. Iese:

În loc să opunem naturii libertatea, libertatea a devenit natura omului.

Are sens? Nu. De aia și diareea de cuvinte. Un imbecil mistic care se ascunde după cuvinte.

Să opunem, adică noi. Apoi subiectul devine libertatea. Natura este folosită în dublu sens doar pentru a da repetiția imbecilizantă, precum zgomotul monoton al trenului.

Anunțuri
Etichetat

Un gând despre „Gabriel Liiceanu este un tîmpit

  1. doc spune:

    La o asa inalta pretentie a titlului, trebuie sa urmeze o argumentatie solida. Or, tu n-ai inteles textul. Nu e deloc nonsens acolo. Natura si libertatea erau opuse. Acum nu mai sunt (caci s-au contopit). Unde e nonsensul sau contradictia sau improprietatea? Tu citesti bine, asa?
    De acord ca e pretentios, si ca scrisul lui e „cu ureche”, fonetic, fals. Dar esti doar un copil care vrea sa dea cu bulgarele intr-o statuie si sa rada prosteste in strada, sperand ca-l vede cineva.
    Mai ai de muncit. Zau, lasa-te. (Sau apuca-te serios.)

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: