Am stabilit anterior că cioban este o tradiție turcă ce nu prea are cum să se ducă în urmă pînă la daci și romani. Chiar și produsul final este o brînză turcă, telemeaua. Atunci avem haiducul. Haiducul este remarcabil. Ia de la bogați și dă la săraci ca Robin Hood. Protejează pe cei vulnerabili încă de dinainte de apariția drumurilor și a GPSului, deși nu știe să citească o hartă, ca în poveștile Wu Xia. Iar copiii români sînt îndoctrinați de mici cu povești miraculoase care implică haiduci.
Doar că haiduc fie vine de la cum numeau otomanii soldatii maghiari. Sau de la denumirea maghiară pentru văcar. Cele două variante nu prea se exclud și pot să coexiste. Ce nu coexistă în asta este românitatea. Sau latinitatea. Nu sînt români. Ba chiar maghiarii se pare că se întîlnesc și se confruntă direct cu turcii în ciuda scutului creștinătății oferit nediscriminat de către tîlharii valahi, ulteriori români.
Mai mult, maghiarii se pare că au destul de multe denumiri cu haiduci, chiar și un județ.
Se pare că haiducii erau ceva des întîlnit în Balcani. La români mai mult prin literatură. Să fie și asta un alt aspect furat pentru a fonda o nație din nimic?
Restul e mitologie. Deși strategic ar fi fost o idee bună să aibă propriul ONG, adică ia de la bogații străini și dă pentru a-și cumpăra simpatia și protecția oamenilor, în practică nu sînt documentate gesturi de felul ăsta. Tîlharii șmecheri preferă să conducă prin frică, sînt extrem de cruzi și preferă varianta de strategie piraterească cu îngropatul averii și omorîtul celor care au ajutat la ascuns aurul.
Criticul Foto 