Teodicee

Ați încercat să citiți un dicționar românesc? Nici o problemă?Poate nu era domeniul tău. Poate crezi că e domeniul tău, dar ești la fel de pregătit pe cît sînt profesorii care te-au format. Nu mă mai miră incapacitatea de a raționa a românilor. Deși e paradoxal. Pentru că fiecare român întîlnit se preocupă cu problema asta. Și fiecare este sigur că ceilalți sînt incapabili.

Leibniz publică în antum un singur volum Essais de Théodicée sur la bonté de Dieu, la liberté de l’homme et l’origine du mal. Cu Théodicée scris mai mare. În volum el încearcă să justifice neajunsurile lumii susținînd că aceasta este cea optimă dintre toate lumile posibile. Zice-se că Candide a fost scrisă tocmai pentru a infirma această teză.

Doar că teodiceea caută să aducă o explicație la contradiția dintre existența răului și două din trăsăturile atribuite dumnezeului abrahamic: bunătatea și atotputernicia. Iar compoziția e destul de simplă: theos plus dike. Judecata sau justificarea dumnezeului.

Din lene preiau teodicee de pe
dexonline.ro
.

TEODICÉE s. f. Parte a apologeticii având ca obiect demonstrarea faptului că existența răului, a nedreptății în lume nu infirmă bunătatea divină. [Pr.: te-o-di-ce-e] – Din fr. théodicée.

Sursa: DEX ’09 (2009)

TEODICÉE s. f. Doctrină filozofică-religioasă care încearcă să demonstreze că existența răului, a nedreptății în lume nu infirmă bunătatea divină. [Pr.: te-o-di-ce-e] – Din fr. théodicée.
Sursa: DEX ’98 (1998)

teodicée (te-o-) s. f., art. teodicéea, g.-d. teodicée, art. teodicéei

Sursa: DOOM 2 (2005)

TEODICÉE f. Doctrină filozofico-religioasă conform căreia lumea este o creație perfectă a divinității, iar răul are cu totul o altă origine decât cea divină și existența lui nu poate pune la îndoială bunătatea și atotputernicia lui Dumnezeu. / Sursa: NODEX (2002)

TEODICÉE s.f. Doctrină filozofică-religioasă conform căreia lumea este opera perfectă a divinității, răul având altă origine. ♦ Teologie naturală. [Pron. te-o-… ce-e, pl. invar. / < fr. théodicée, it. teodiceea, cf. gr. theos – zeu, dike – justiție].

Sursa: DN (1986)

TEODICÉE s. f. 1. parte a metafizicii care tratează despre divinitate, despre existența și atributele sale. 2. teologie naturală având ca obiect problema cunoașterii lui Dumnezeu și a providenței divine în termenii rațiunii. 3. doctrină filozofico-religioasă, inițiată de Leibniz, potrivit căreia existența răului în lume nu infirmă bunătatea divină. (< fr. théodicée)

Sursa: MDN (2000)

teodicee f. partea filozofiei ce tratează despre existența și atributele divinității: Teodicea lui Leibniz.

Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929)

*teodicée saŭ -eĭe f., pl. eĭ (cuv. format de Leibniz [1710], d. vg. theós, Dumnezeŭ, și dike, judecată). Doctrina dreptățiĭ
dumnezeĭeștĭ. Partea metafiziciĭ relativă la existența și atributele luĭ Dumnezeŭ. Carte care tratează despre asemenea lucrurĭ.
Sursa: Scriban (1939)

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

teodicée s. f. 1. Doctrină filozofică-religioasă, inițiată de Leibniz în lucrarea sa Teodiceea (apărută în 1710), care își propune să demonstreze că existența răului în lume nu contrazice bunătatea divină. 2. Parte a metafizicii care tratează despre Dumnezeu și despre existența și atribuțiile Sale. – Din fr. théodicée.

Sursa: D.Religios (1994)

***

#Papagalul zilei: Constantin Noica

> Noi nu avem un termen românesc pentru „devenire”. Avem cîteva pentru ființă, dar nu avem pentru devenire. Am fi putut avea termenul de: petrecere (se petrece ceva, care e mai mult decît se întîmplă, are loc: are desfășurare). Dar l-au expropriat chefliii. Singura noastră devenire este în chef, în distracție, în înstrăinare.
C. Noica, *Jurnal filozofic*, 1944

La 35 de ani Constantin Noica publica deja un Jurnal. Și nu un simplu jurnal, ci unul filozofic. Infect redactat. Infect notat. Și plin de panseuri.

1. Noi se referă la legionari, dar nu mai specifică partidul fiind căzut deja în dizgrație. Interesant de notat că atunci cînd toți strîngeau cureaua pentru Noica se găsea în plin război de tipărit. Drăguț.

2. Nu există un termen românesc pentru un cuvînt care urmează să-l folosească.

3. Cu toate astea termenul nu este explicat.

4. Ceea ce lasă impresia că termenul există, dar termenului îl lipsește *CEVA*.

5. La 35 de ani Constantin Noica este incapabil să afle care este acel *CEVA* care îi lipsește. Va mai trăi 43 de ani. Mult pentru un trăitor de două războaie mondiale și nu știu cîte crize. Ba, zic legionarii, că a suferit și din partea regimului. Halal!

6. Noica observă tîmp că există *cîteva* pentru ființă. Cîteva ce? În propoziția anterioară nefinalizată este vorba de un termen. Nu avem *TERMENE* pentru ființă?

7. Să zicem că între timp *termene* devine *termeni* în română. Deci avem cîțiva termeni pentru ființă. Cîți? Care? Ce înțelege prin ființă? Nu se știe. Nici el nu știe.

8. Noica este viu și proaspăt pe cînd se publica jurnalul. Nu putem vorbi de note disparate adunate prost de epigoni. Este munca lui. Cu care el s-a mîndrit. Și pe care a publicat-o ca să facă bani. Și poate, să culturalizeze poporul cu intelectul lui teleormănean. Și totuși, paranteze, două puncte, paranteză, cu două puncte iar în paranteză.

9. Scos din context este un panseu nebulos. Băgat la loc în context: Noica se oftică pentru că la apartamentul de deasupra, și mai aproape de rai bag seamă, are loc o nuntă care îi fute lui siesta ‘telectuală. Așa că pansează cu ce i-a furat lui alcoolul. Pe vremea aia se știa că românul este un fel de Adam, dar mai prost. Și că evreul, sămînță rea, îi vinde lui alcool ca să își bea și restul de creier. Conspirație în dosul grădinii raiului. Evreii sînt exterminați. Alcoolul devine persoană și continuă planul.

În final, ce e rău să te distrezi? Noica urmărește distracția la fel ca orice altă ființă umană. Și, tot ca oricărei ființe umane, Noica este dezgustat de distracția la care nu este făcut părtaș. E rău să te distrezi? Nu. Doar că intervine creștinismul. În plin secol 20, Constantin Noica nu este de ajuns de inteligent încît să realizeze măcar un minim de hibe ale bisericii ortodoxe. Deci distracția este un semn al căderii. Căci toți ar trebui să trăiască pentru iluzia vieții în moarte. Ca și islamistul cu o centură de dinamită care crede că porcul este interzis aici, dar plăcut acolo, vinul interzis aici, dar o, ce plăcut acolo, șamd și Noica aderă la nevoia sacrificiului pentru un ceva pe care îl recunoaște ca nefiind din această lume. Îl recunoaște este o sodomizare a termenului, căci Noica nu reușește să localizeze acel ceva, cum nu reușește să își delimiteze gîndurile în paragraful de mai sus. Noica Filozoful Pulii.

Anunțuri
Etichetat

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: