Poți să blamezi alegerea unui Eminescu sau Ștefan cel Mare ca embleme naționale?

Poți? Eu cred că nu. De ce? Pentru că nu ai ce să alegi. Ai turbații ăștia. Sau să alegi alții și mai și, vezi Nicolae Paulescu sau Ion Antonescu, ale căror vieți sînt și mai bine documentate.

Nae Ionescu s-a dus el prin Ioropa. Și a ajuns la o concluzie: e nașpa. Franța era teribilă. A treia republică era socialistă. Vorbeau de egalitate. Și intelectualii erau anti-clericali. Așa că au ales și ei ce au putut: Boulanger. Pe ici colo *nește* Bergson. Și ura și la gară!

Adică în perioada aia se manifesta Jean Jaures. Vot universal. Uite ăsta ar fi unul bun de emblemă națională. Varianta românească este mult mai de căcat. Avem mitul lui Alecsandri. Dar Alecsandri e blocat într-o formă literară veche. El vroia abolirea sclaviei pentru că TOȚI ceilalți o aboliseră deja. Nu pentru a-și mărita fata cu un țigan. Generozitatea însemna renunțarea la dreptul de viață și de moarte, chiar dacă e consfințit în biblie, nu și trimiterea oamenilor cu pielea neagră la școală.