Neagu Djuvara activistul legionar

Auzisem că Neagu Djuvara s-a ocupat cu colectarea de voluntari pentru parașutarea de legionari în România post 1948. Și că astfel ar avea legături. Mie mi-a displacut biografia în care povestește ce gagicar a putut să fie acum că aproape toți martorii sînt morți. Și dau peste (DEZBATERE: Care a fost contribuţia evreilor la instaurarea comunismului în România? Răspund Neagu Djuvara, Radu Ioanid, Lucian Boia, Liviu Rotman, Marius Oprea, Stelian Tănase )[http://www.romanialibera.ro/special/reportaje/dezbatere–care-a-fost-contributia-evreilor-la-instaurarea-comunismului-in-romania–raspund-neagu-djuvara–radu-ioanid–lucian-boia–liviu-rotman–marius-oprea–stelian-tanase-259059]

Poate dacă ar fi fost un simplu legionar la unul din marșuri nici nu aș fi remarcat intervenția. Dar acesta este unul care a frecat-o istoric cam toată viața. Și aparent a produs și un număr de cărți legat de istoria recentă a României.

Textul este o lucrare științifică *a la Rumunia.

Astfel

de pe urma acestei schimbări au profitat o bună parte dintre evrei

Ce e aia o bună parte? 5%? 10%? 99%? Cititorul va completa spațiile și dacă va cerceta vreodată îi va da dreptate mortăciunii.

Ce presupune au profitat? Cititorul reține avantaje materiale. Dar avantajele materiale în contextul post Conducător Antonescu înseamnă posibilitatea de a cumpăra pîinea la prețul plătit de români, în ce cantitate doresc și la orice oră atîta vreme cît magazinul este deschis și există marfă. O altă sursă de profit a evreilor a fost posibilitatea de a-și putea vinde serviciile, adică de a-și găsi o slujbă. Sau aparenta siguranță a zilei de mîine știind că mîine nu vor mai primi bilet de la prefectură pentru un stagiu de sclavie în interesul majorității.

Alta

la ministerul de Externe, 80% din funcţionari au fost evrei

Evrei sînt după standardele fasciste în care existența unui singur bunic convertit la creștinism și asimilat îl califică pe funcționar drept evreu. Poate ar fi locul unei puneri în context. Între legionarii care își luau licența venind numeroși și cu bîte la susținerea tezei, evreii munceau și învățau. Poate era vorba de limbi străine.

De ce, dacă nu din rea voință, alege Neagu Djuvara externele? La militari cîți erau? La interne-miliție? Șamd

Și mai urît

Eu am avut norocul de a nu mă afla în ţară în momentul abdicării Regelui Mihai pentru că altfel aş fi făcut, probabil, ani de închisoare.

Ce relevanță are ființa povestitorului? Relevanța este autocompatimirea, existentă în toate lucrările lui Djuvara. Adică pentru el scrierile sînt un fel de jurnale de budoar, iar istoria este ceva ce pui în biografie.

Contextul este foarte murdar. 80% din funcționarii de la externe sînt evrei, atunci eu aș fi făcut închisoare.

Alta

mulţi evrei au renunţat, în următorii ani, la poziţiile pe care le aveau în diverse instituţii şi ministere, mai ales atunci când au văzut cât de neviabil din punct de vedere economic e regimul comunist.

Mulți cîți? Aproximativ. Un estimat. Djuvara nu știe. Nu a știtut niciodată. El are păreri, nu este istoric mai mult decît Zoe Petre.

De remarcat reinjectarea clișeului rasial: și j**ii au găsit că nu e rentabil comunismul așa că au plecat.

Din păcate, situația a fost în cu totul altă parte decît declamă Djuvara: Dej a repornit o campanie ultranaționalistă de atacare a celor etnic diferiți de pe teritoriul extins al României. În paralel cu Stalin și Dej a pornit o serie de demiteri pe motive etnice din partidul unic. Adică evrei și maghiari.

Alta

o mare parte dintre evrei – dar nu toţi – au fost favorabili ideilor de extremă stânga

Din nou știința la o cafea, nivelul intelectual al unui Djuvara. O mare parte? Cam la a 6a parte? Cam toți? Cam cîți? O mare parte!

Alta

O dată cu semnarea Tratatului de la Adrianopol (1829) dintre Rusia şi Turcia – care oferea străinilor posibilitatea de a face comerţ în ţările române

Străinii este denumirea evreilor în nomenclatorul legionar. Este folosit pe vremea reocupării teritoriilor de dincolo de Prut pentru a masca masacrele armatei române. Este utilizat ulterior pentru a îndulci mesajul antisemit într-un context nefavorabil.

Și continuă

în numai câteva zeci de ani, Ţara Românească şi Moldova au fost invadate de evrei veniţi din Rusia şi Polonia

Invadate? Am publicat de curînd un articol despre colonizarea Sibiului. Din 16 mii românii devin 140 mii cu toți morții din al doilea război. Față de coloniștii români evreii sînt mulți refugiați. Cumva Neagu uită miraculos pogromurile din Polonia și Rusia.

Alta

Au sosit cu zecile de mii şi au ajuns, în curând, majoritari în multe oraşe, precum Fălticeni sau Rădăuţi

Multe, adică vreo 5.

Erau multe în contextul unor țări agrare cu o populație urbană insignifiantă.

Neagu uită din nou miraculos limitarea ocupațiilor pe care le poate avea un evreu. Și faptul că, față de românii analfabeți, evreii erau o populație urbană.

Atunci se nasc primele sentimente de respingere la români faţă de o populaţie diferită, care avea o altă religie şi alte obiceiuri, vorbea o altă limbă…

Cum ar fi polonii, lipovenii, șa. La acea dată România nu avea nici o pretenție către vest, deci sașii, secuii, nu sînt luați în calcul.

Se naşte un antisemitism şi cunoaşte o formă, chiar dacă nu virulentă, ci mai degrabă latentă.

Antisemitismul devine ceva scuzabil. Ca la Augustin din Hippo care postulează abuzul justificat, și Neagu vorbește de un antisemitism aproape prietenos, nu?

Un scurt paragraf foarte nasol

Te întrebi de ce evreii din Basarabia au fost mulţumiţi când sovieticii au invadat această regiune (în 1944). Fiindcă, anterior, Antonescu expulzase 175.000 de evrei în condiţii inumane din Basarabia.

Sovieticii nu au invadat. Au respins cu multe pierderi o armată fascistă combinată din germani și români. Cum nu au invadat nici la 1940. Din fericire, Neagu nu știe că cîțiva ani înainte granița fusese readusă pe Prut. Ocazie cu care toate națiile, mai puțin coloniștii români au jubilat. Dar evreii au fost cei care au încasat propaganda fascistă a vremii.

Convenabil Neagu nu știe de pogromurile de la Cernăuți (numele dat de invadatori) pînă la Odessa.

Este dezgustător cum trenurile morții și lagărele de muncă din Transnistria se rezumă la „condiții inumane”. Adică nu primeau mîncare și dreptul la un avocat, așa-i Neagule? Puțin mai rău decît atunci cînd student la Paris fiind Neagu a băut atît încît s-a pișat pe el, iar inumanii de la pensiune au făcut publică nevoia de scutec a viitorului fante istoric.

Apoi reia tema întîlnită și la Nicolae Iorga cu evreii care au ură, evreii care se răzbună și victimele lor care pînă cu o zi înainte traficau dinți de aur și haine furate de pe morți.

când li s-a deschis posibilitatea de a juca un rol într-o
societate, evreii nu au îmbrăţişat ideile conservatoare – care, ideologic, îi respingeau pe străini – dar au îmbrăţişat socialismul şi comunismul

Conservatorii vor ciudat! conservarea stării de fapt. Conservatorii extremi vor retragerea într-un timp mitic, care nu a existat niciodată, dar care este localizat ideologic cu puțin în urmă. Respingerea străinilor este problema fascismului. Care da, prezintă invetarea unor vremuri și ordini sociale inexistente, dar localizate cu puțin timp înainte de vorbitor. Ce convenabil le combină Neagu de cînd cu senilitatea!

Și dacă nu erați convinși, bășitul senil mai aruncă o mînă de praf istoric în ochii cititorului

Aşa se explică şi de ce în primul politburo (creat pentru a asigura conducerea în timpul revoltei bolşevice), din 1917, printre cei opt conducători comunişti patru erau evrei, plus Lenin, care era evreu doar după bunicul matern.

Ce are 1917 cu 1948? Ce are Moscova cu România? Oare nu muriseră deja cei 4 încă de prin 1930?

Dar nu! Este vorba de o moștenire [legacy]. Un blestem evreiesc, ceva ilogic ajutat de uneltirile diavolului care conduce conspirația iudeo-masonică.

Brava Neagule! Meriți scutece noi.

Textul publicat integral:

Neagu Djuvara: „Datorită persecuţiilor, mulţi evrei au fost favorabilii comunismului”

Istoricul ne-a precizat faptul că „regimul comunist s-ar fi instalat în România cu sau fără evrei şi a fost adus de armată şi de tancuri. Că, odată instalat comunismul, de pe urma acestei schimbări au profitat o bună parte dintre evrei este adevărat. Spre exemplu, în primii ani după schimbarea regimului politic, la ministerul de Externe, 80% din funcţionari au fost evrei. Eu am avut norocul de a nu mă afla în ţară în momentul abdicării Regelui Mihai pentru că altfel aş fi făcut, probabil, ani de închisoare. Tot adevărat este şi că mulţi evrei au renunţat, în următorii ani, la poziţiile pe care le aveau în diverse instituţii şi ministere, mai ales atunci când au văzut cât de neviabil din punct de vedere economic e regimul comunist. Datorită persecuţiilor extraordinare la care au fost supuşi în timpul celui de-al doilea război mondial, o mare parte dintre evrei – dar nu toţi – au fost favorabili ideilor de extremă stânga şi Uniunii Sovietice.

Dar toate acestea trebuie înţelese într-un anumit context. O dată cu semnarea Tratatului de la Adrianopol (1829) dintre Rusia şi Turcia – care oferea străinilor posibilitatea de a face comerţ în ţările române –
în numai câteva zeci de ani, Ţara Românească şi Moldova au fost invadate de evrei veniţi din Rusia şi Polonia. Au sosit cu zecile de mii şi au ajuns, în curând, majoritari în multe oraşe, precum Fălticeni sau Rădăuţi. Atunci se nasc primele sentimente de respingere la români faţă de o populaţie diferită, care avea o altă religie şi alte obiceiuri, vorbea o altă limbă… Se naşte un antisemitism şi cunoaşte o formă, chiar dacă nu virulentă, ci mai degrabă latentă. În prima parte a secolului al XX-lea, antisemitismul s-a dezvoltat în rândul tinerilor români speriaţi că evreii – care au dobândit într-o istorie de 2.500 de ani o acuitate intelectuală deosebită – ar fi devenit majoritari în universităţi, printre cadrele medicale etc.

Te întrebi de ce evreii din Basarabia au fost mulţumiţi când sovieticii au invadat această regiune (în 1944). Fiindcă, anterior, Antonescu expulzase 175.000 de evrei în condiţii inumane din Basarabia.

Toate aceste persecuţii acumulându-se în timp, atunci când au venit sovieticii în ţară şi au impus comunismul, i-au determinat să acţioneze dintr-un fel de răzbunare pentru sutele de mii de evrei victime ale regimului Antonescu. Nu spun că este o justificare, dar este o explicaţie pentru această adevărată sete de răzbunare a evreilor atunci când au trecut de partea comuniştilor.

Înainte vreme, în Europa, când li s-a deschis posibilitatea de a juca un rol într-o societate, evreii nu au îmbrăţişat ideile conservatoare – care, ideologic, îi respingeau pe străini – dar au îmbrăţişat socialismul şi comunismul. Aşa se explică şi de ce în primul politburo (creat pentru a asigura conducerea în timpul revoltei bolşevice), din 1917, printre cei opt conducători comunişti patru erau evrei, plus Lenin, care era evreu doar după bunicul matern.

În concluzie, se poate spune că din cauza persecuţiilor şi a dispreţului la care au fost supuşi în timpul regimului Antonescu, evreii au ales să treacă de partea celor care doreau să răstoarne vechea guvernare, în cazul României, de partea comuniştilor.

Neagu Djuvara este istoric, autorul unor lucrări precum „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri” sau „Amintiri din pribegie”.