Un băiat de prăvălie: Andrei Pleșu

Am văzut cîteva filmulețe care să mă lumineze despre cartea lui Andrei Pleșu: «Parabolele lui Isus». Terifiant. «Înapoi la argument» –
Horia-Roman Patapievici cu Andrei Pleșu – «Despre Parabolele lui Iisus». Un Patapievici descompus. Diform. Totuși cu dorința de exhibare de cocotă trecută. Pentru a face și mai deprimant tabloul, în spate se află o poză de tinerețe. Trec 10 minute fără nimic. Doar introduceri. Și încep laudele. O primă calitate este cartea frumoasă. Cu ani în urmă se vorbea despre calitatea execrabilă a cărților publicate în România. Era vorba că aceea era o problemă care interfera cu aprecierea textului. Horia Roman nu este de ajuns de inteligent să fi înțeles că o carte pe care unul ca el o poate califica drept «frumoasă» nu este o calitate, ci mai degrabă un defect. Ulterior apare și Gabriel Liiceanu ca să facă un mic duet. A doua calitate a volumului lui Andrei Pleșu? S-a vîndut deja în peste 30.000 de exemplare. Uau!

Restul este o mascaradă proastă. Înapoi la argument, fără argumente. Doar citate. Și încîntări. Discuții despre dialog, fără dialog.

Și care este povestea? Andrei Pleșu era să dea colțul. Nu-i de mirare. Pentru speranța de viață pe care a avut-o la naștere și-a trăit viața. Pentru mesele de protocol la care a păpat ca să arate așa ca în imagine, din nou, și-a trăit viața.

A venit vremea pentru Andrei Pleșu să fie și el șef. Nu mai răspunde cu da, să trăiți de cam mult timp. Și reflexul își zice cuvîntul. Ceva trebuie să fie mai sus. Înainte avea Biroul Unu și Biroul Doi. Acum el este Biroul Unu. Cui să te închini? O tîrîtură nu poate să stea dreaptă. Sigur este un Biroul Unu în cer. Mai sus decît a mers Gagarin! Și cum doctorul i-a spus că nu mai e mult, e vremea să te pui bine cu ăl de sus de la Biroul ăl mare.

Putoarea rămîne putoare. Cum avea pile din activitatea anterioară la dumnezeul patriarhiei, acolo se va duce și el. Stăniloae, Cleopa, Arăpașu, pe toți îi știe. Poate i-a și ajutat la vremea aia cu ceva, un mic, un pașaport pentru nepoțică, un poet tînăr cu fantezii gerontofile, alte alea. Dacă sînt atîția care să certifice că ăia e sus la șeful ăl mare, de ce nu ar fi așa? Și dacă e așa, de ce nu ar fi băieți de gașcă să puie un cuvînt bun pentru el, așa cum a făcut el aici jos? Yoga, zen, islam, toate alea sînt departe. Nu are pile. Trebuie limbi străine pentru tradus formulele magice de deschis porțile raiului.

La sfîrșitul întîlnirii celor doi eram ca după Love Story. O imagine tristă. Un cîine care acum își folosește resursele pentru a-și asigura un loc pe asflatul cald dintr-o lume imaginară. Un animal hăituit care a fost forțat să se lupte ca să urce nu înțelege că nu mai are la ce să urce. Cică un urs care a fost legat cu un lanț atît de scurt încît nu putea decît să meargă în cerc a fost eliberat. În sălbăticie ursul continua să se învîrtă în cerc. Nu mai știu unde am citit povestea asta. Dar i se potrivește așa bine lui Andrei Pleșu.

Anunțuri
Etichetat , , , , ,

3 gânduri despre „Un băiat de prăvălie: Andrei Pleșu

  1. costelush spune:

    imi spusese cineva ca denumirea de rom data tiganilor a fost introdusa in romania de catre stimabilul plesu. din cauza ca ar fi tigan. mi se rupe de treaba asta, da sincer, daca el e creieru ar trebui flegmat la greu caci numa tigani suntem vazuti pe afara…

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: