Pămînt binecuvîntat

Pămînt binecuvîntat este un totem. Nu știu cine l-a făcut. Dar este des ridicat pentru a-i face pe unii să se înfioare. O fi lumea lui Ion a lu Rebreanu moartă, dar oamenii descriși acolo există ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat între timp. Pe nesimțite, o mînă invizibilă, probabil duhul sfînt, a schimbat buturugra de sub curul lor cu un scaun din plexiglas. Iar casa s-a mărit subit atît de mult încît a ajuns să includă latrina din curte. Magic, mirosul a dispărut sub izul gros al deodorantului și în casă e ca și cum WCul ar fi afară. Oamenilor acestora e mai bine. Mîncarea e în frigider, nu în staul, puțind a balegă și cu riscul să o mănînce lupii. Cum îi mai soți să moară ca să nu moară puradeii pe care i-ai scos atît de greu din nevastă-ta? Pămînt binecuvîntat.

Prin acest totem oamenii se închină unde le cere popa. Atențiile lor sînt focalizate în mantră unde li se arată. Dacă înainte îl interesa de prunii lui din care făcea țuică și o cointeresa și pe nevastă de o dulceață de prune, acum poate să moară de dorul acelui loc unde nu ar știi să ajungă dacă nu ar fi trenuri și autobuze.

Dar ce are așa prețios pămîntul ăsta binecuvîntat încît ar trebui să ai nevoie să mori pentru el?

Pămîntul înseamnă putere. Societatea română, prin înaintașii săi de seamă, nu a promovat nici un moment din perioada 1877.

Pentru mine, pentru tine, pentru el și ea pămîntul înseamnă căcat prins pe pantofi. În occident pămîntul este rond de flori. În România pămîntul este peste tot. Chiar și peste asfalt. Și Ion a lu Rebreanu trăiește în fiecare, chiar dacă s-a mai dat la fund de cînd cu televizorul și *smartfonu*.

Dar pentru alții pămîntul nu și-a pierdut puterea. Patroni din industrie. Patroni din agricultură. Politicieni.

Mandea stă la Bucale cu telefon și mașină cu șofer pe banii statului. Dar mandea are și familie. Și datorii politice. Curul de țară care l-a
propulsat în Bucale își cere dreptul. Și atunci pămîntul înseamnă putere. Dacă nu era pămîntul, nu erau alegătorii îngrjorați. Dacă toată populația era în Bucale ar fi fost trist. Nu mai erau șosele de asfaltat, vie de cultivat ca prostea la 1800, poduri, primării, prefecturi, tribunale și atîtea altele.

Ce mai rămîne este cum aceștia pot să facă pe alții să se lupte pentru ei.

Anunțuri

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: