Miracolul chimiei

Îl ascultam o dată pe Arsenie Papacioc, sau alt legionar tembel, cum povestea despre frat-su că era un băiat deștept, un chimist. La vremea aia am pus aiurea piesele în puzăl. Așa bun era că nu am auzit nimic de Papacioc-fratele? Sau poate era vorba de o potențialitate ca la Nicu Paulescu, care ar fi fost foarte cunoscut dacă nu ar fi fost un ratat? Conspirație? Cum pana mea au putut să fenteze comunismul toți legionarii să o lăbărească 40-80 de ani pe la mănăstiri cu tot confortul de acasă plus televizor și ăștia care erau mai deștepți nu?

Cheia este în știrile americane. Un creier bolnav, un fel de Zelșcovici Codreanu, a luat o pușcă și s-a dus să tragă la o școală. Șoc. Oameni bulversați. Raportul legistului. Și o dată explodează o minge de artificii. Ucigașul a ucis următorul Aristotel, discipolul de peste 10 ani al lui Perlman, Obama de peste 4 mandate. Cuvîntul este simplu, dar puțin înțeles: hagiografie. Orice tîmpit avea un viitor roz. Minciună? În nici un caz. TOȚI au un viitor roz. Cu cînd devine mai real cu atît virează mai mult spre maro. Tehnica asta de curățare a căcatului dintr-un tablou feeric este practicată de fătătorii de sfinți din toată lumea de cîteva mii de ani. Ca cățeaua care halește căcatul făcut de pui pentru a păstra curățenia în cuib, așa și Arsenie Papacioc mănîncă tot căcatul pentru a se prezenta ca venind dintr-o familie mai deosebită decît era.

Dar ce era cu chimistul în anii 20? Dumnezeul lui Năică Ionescu și Niculăieș Iorga bătea în retragere. Chimia din cartea leviticului se cam ducea în pizda mamii scriitorului și apărea chimia pe baze stabile. Sodiu și clorul nu se combină numai dacă Isus își dă binecuvîntarea, balonul umflat cu heliu se va ridica prin aer și dacă Maria și Iosif erau swingers și schimbau partenerii după fiecare orgasm. Și oamenii erau încîntați de rezultatele modernității. Într-o țară înapoiată cum e România situația este ușor de remarcat. Poți să consideri televizorul rău, nociv, periculos, dar cînd te caci pe tine de frig este de o mie de ori mai bun un polar de 5 lei decît un cojoc care pute a oaie, costă 100 de lei și atîrnă 20 de kilograme. Cei care îl iubesc pe dumnezeu sînt foarte buni la ales și cules.

Cu alte cuvinte chimistul în anii 20 era ceea ce era programatorul în România anilor 90, poate chiar 2000. Atît. Nu era deștept. Era școlit. Ceea ce într-o nație de ciorditori de oi, vezi Miorița, Baltagul, șamd, era remarcabil. Și școala aia îi asigura un nivel de trai. Nu toți aveau banii și mintea să se facă doctori. Dar chimist putea orice contabil.

Aici puteți remarca și conflictul vechi-nou. Pe vechiul sistem asiguratul copiilor era să îi faci popă pentru ăia deștepți ca să vorbească direct cu dumnezeu la botez sau dascăl – cîntăreț pentru ăia mai tembeli, gen Horia Sima, Moța, șa. Pe noul sistem îl făceai doctor pe ăla mai iutișor și chimist pe ăilanți. Pentru cei care nu aveau posibilități de sinecură, asta însemna să muncești și să ai ce mînca la sfîrșitul zilei față de cele cîteva milioane de țărani nobili ideali care mureau la fel cu restul șeptelului iarna de frig și vara de friguri că veterinar nu se practica pînă la sovietici.

Aici și ridicolul unei nații de sugători de pule pentru măreția șefilor. Elena și Nicolae Ceaușescu au fost acolo cît au fost nu pentru că vroiau ei, ci pentru că niște zeci de milioane erau prea ocupați să lingă coaiele șefului ca să se mai gîndească și la altele. Cînd au început să chiorăie mațele cei doi au fost împușcați. Elena Ceaușescu nu era proastă. Și nici rea. Era cum o făceau subalternii, oamenii de cultură, într-un cuvînt poporul. Era o femeie limitată. Și în 60-70 ea presează pentru chimie. Atîta știa. Cînd era ea fată la părinți chimia era de viitor. În 70 altele erau. Dar nici unul din subordine nu a știut mai bine.

A fost bună România la chimie? Plexiglas, acrilic, super glue, teflon, nylon, kevlar, toate denumirile comerciale la care mă pot gîndit NU au fost beșite de români. Dar a existat o industrie chimică extrem de murdară care a împuțit aerul și apele. A dat rezultate? Orice împins de o țară întreagă ar fi dat rezultate, cît de imbecil. Pe vremea aia BASF era doar o companie și România era o țară. BASF nu colecta taxe de la populație și nu impunea politici naționale. Azi politicieni și economiști, formați la școala care i-a produs pe Nicolae și Elena Ceaușescu, presează înainte. Cum Elena Ceaușescu își baza intuițiile de anii 70 pe știința din 20, la fel și imbecilii de azi concurează o multinațională cu laboratoare în multe țări cu un stat național rămas în același punct în care l-a lăsat Cuza-Vodă.

Noroc că Papaciocii și-au tras viață eternă. Acum sînt morți, oricum nu mai au cum să-și dea seama dacă sînt în viața eternă sau în moartea eternă.

Anunțuri
Etichetat , , , , , , , ,

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: