Tradiția salamului de Sibiu

Salamul de Sibiu este o emblemă a românismului și românității. Bucătăria tradițională a nației române include tradiții nemuritoare și aflate tîrziu de către alte țări cum ar fi ouăle fierte, omleta, deși nu știu cum pula mea de s-a lăsat cu o denumire așa franceză. Sau micii. Cum poți să pretinzi că cu un nume așa român ar fi putut să fie vorba de un preparat de proastă calitate, o variantă inferioară a ceva ce se găsește în tot spațiul otoman, inclusiv Balcani? Deci salamul de Sibiu este un produs fin, românesc. Are zgîrciuri și e greu de cojit, e prost preparat. Dar e rromânesc!

Românul Filippo Dozzi și-a tras fabrică de salam la 1910 în România. Buun. Adică Sinaia. Și produce ceva ce seamănă cu salamul de Milano. Și alte produse din nordul Italiei. Ceva ce seamănă suspect de mult cu Téliszalámi produs de Mark Pick din 1869. Mda. Salamul maghiar de iarnă seamănă foarte mult cu salamul de Sibiu. Și mai rău, de unde pana mea mucegai nobil la o nație mîncătoare din troacă? Brînza? Astăzi trăiesc destul de mulți români care să creadă că brînza cu mucegai e rea pe baza experienței mucegaiului pe telemea.

A fost nevoie de două milioane de euro pentru a face fabrica de salam de la Sinaia să fie compatibilă cu minimul standardului european.

Apreciezi salamul de Sibiu? Înseamnă că nu ai fost niciodată în străinătate. Porcii să trăiască!

Anunțuri

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: