Fără arbitru: Andrei Pandele

Andrei Pandele s-a născut. Și a trăit într-un sistem. Părinții i-au dat tot ce au putut. Nu pentru că l-ar fi apreciat, ci pentru că genele care le-au impus să facă sex au conspirat cu societatea care le-a impus să se căsătorească. Nu erau mulțumiți împreună, dar puteau să încerce să-l
dopeze pe ăla micu ca să devină mai bun decît au fost ei. Au făcut bine? Binele lor este binele altora? Ce credeau ei că fac bine îi făcea bine juniorului? Nu știu. Probabil nici el nu știe

Omul are un trecut. A fost în anumite locuri. După standardele morale curente nu ar fi trebuit să fie acolo. După standardele morale ale zilei el credea că supraviețuiește. Mda. Ca paria în anii ’70 era mai bine decît stressul unuia de succes din anii ’10. Dar cam greu de știut asta cu 40 de ani înainte cînd întreaga familie se dedica cultivării comunismului nemuritor.

Omul are o mîndrie. El știe că a depășit atîția. A și înfundat cîțiva. Are sincer de ce să fie mîndru. Este, vezi mai sus, un supraviețuitor.

El are acum o microarmată de oameni care să-l aprecieze pentru fotografie. Dacă stai bine să te gîndești, nici una din celelalte realizări nu este onorabilă în actualul context socio-politic. Deci fotografia va fi motivul pentru care va ieși la rampă. Nu are de ales.

La fel și cu cultura în domeniul artei sau al arhitecturii. Nu știe. Dacă ar fi știut, nu ar fi putut să sune atît de ridicol. Dar poate el să rectifice problema? Nu poate. De ce? Pentru că efortul este prea mare. Și pentru că are toate șansele să își piardă admiratorii pentru care dansează în atîtea interviuri. Cum poate el să ceară ajutorul ce să citească? Ar însemna că își recunoaște incapacitatea. Mai ales că are nevoie să pornească cu texte de începători.

Poate a încercat să facă mai mult. Poate a încercat să citească. Dar egoul și neîndemînarea i-au pus în mînă cărți avansate. Din care a ieșit mai prost decît înainte.

Și cui să ceară ajutorul? Vine dintr-o societate parternalistă și și-a
format o gîndire hiper-paternalistă. Îi trebuie cineva cu iz de autoritate. Dar autoritatea culturală în România nu e considerabil mai răsărită ca el. Tot niște opincă ajunși la București să se facă domni și să îi arate mămucii cum e să ai pantofi ca ăia de la județeană. Îi trebuie cineva mai în vîrstă decît el. Dar cu fiecare an pierdut tot mai mulți din cei care ar fi putut să îl ajute cît de cît mor.

Deci poate să iasă? Nu. De pe cînd a început instrucția la armată toate celelalte uși s-au închis. Ar fi putut să fie altfel. Poate. Dar pe cînd trecea prima dată poarta unității nu mai rămăsese decît acest Andrei Pandele pe care îl cunoașteți poate.

Anunțuri
Etichetat

2 gânduri despre „Fără arbitru: Andrei Pandele

  1. costelush spune:

    tov. pandele e ca sarbatorirea anuala pe 7 mai a succesului de la sevilia (as propune-o zi libera). cum apare pe undeva numele hcb hop si pandelica prin jur, ca doar i-a mirosit chilotii cateva ore si inca are mireasma proaspata. asa cum nici dupa dukadam nu a mai fost nimic, nici dupa pandele urmasi breji. bine, ei or fi fost dar au fost prea destepti sa se afiseze…s-au carat afara din mocirla si isi vad linistiti de viata. totusi, daca stau bine si cuget, se ridicase unu pe varfuri da a fost prins cu 2 pasarici si a cazut in cacat…in fine, chestii socoteli…

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: