Oare mai țin pînă se împart bonusurile?

Vii în companie. Și afli că colegii tăi se uită la serialul ăla. Și îl descoperi acum, că e fascinant. Nu că ți–a explicat un împătimit care e filosofia ascunsă în fiecare episod. Ci pentru a te integra. Te duci la țigare. Întîi jenat. Aștepți să te cheme. Ca la cîini. Ca în curtea pușcăriei. Nu te duci singur. Numai cînd pleacă grupul. Îți schimbi ritmul după grup. Fumezi mai mult sau mai puțin pentru a te afla în armonie cu TLul. A treia zi, vine unul cu foaia de cotizații. A fătat una și urmează să fie ziua lui ăla. Nu îi cunoști. De fapt, îți e greu să îți dai seama cine e ăla cu lista. Dar întrebi jenat cam cît se dă și sari cu banul deși încă nu ai văzut un cent din primul salariu. Și poate ăștia iau mai mult ca tine, noul venit. Dar nu poți să spui cine și de ce a regulat–o pe aia și cine pula mea ești tu? Respectul este pentru acela care își pune buca pe biroul secretarei favorita publicului, tocmai pentru că ei nu pot face asta.

Într–o realitate în care directorul care închide o fabrică se premiază fondul de salarii pe următoarele 6 luni, oamenii vin cu necesarul de acasă. Plătesc echipamentul de protecție din salariu ca să nu trebuiască să îi plătească firma de noi că nu s–au respectat normele de protecția muncii. Secretarele pun puradeii să le cumpere mauși și tastaturi ca să le înlocuiască pe alea stricate de la lucru. Tipa care are scanerul instalat pe calculator este somată de colege să le dea toate parolele în loc să anunțe că nu au ce face: colega e în concediu.

Sfat de mamă către fica încă largă de la naștere: tu nu te duci cînd vrei tu, te duci cînd te cheamă. Știu una singură care a dat trustul în judecată pentru că i–a desfăcut contractul de muncă în timpul concediului de maternitate și și–a luat toți banii plus compensații și slujba înapoi pînă i–or găsi ceva de imputat ca să o dea afară. Pentru asta, alte femei, cu riscul să pățească la fel, au organizat pentru protejarea firmei o serie de foi. Și cele care mai rămîn cu copiii nejustificat acasă sînt chemate degrabă să semneze că își dau demisia. Și chiar semnează, deși știu de cazul celeilalte.

Una nu doarme nopțile că trebuie să clocească o bază de date importantă și tremură ca frunza la gîndul că i s–ar putea imputa ceva. Alta a descărcat toate ștatele de plată și a zis că are ce face cu ele. Compania a descoperit că a fost o neînțelegere în traducere. Trebuia să fie promovată și să primească o primă pentru bună activitate, nu să fie dată afară. Alta care a pierdut nopțile prin firmă la bibilit exceluri a ratat și anul acela prima de angajatul anului. Și ăștia mai cred în noroc!

Anunțuri

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: