Oscarul românesc

Repetiția e mama învățăturii.

Așa se inventează un surogat de cultură.

Victor Rebengiuc. Ultimul figurant de pe platoul lui
Scorseze la Goodfellas are mai mult talent. Dar nu are spatele politic al lui Victoraș. Nici de dinainte de 1990, nici de după. Logic. Altfel nu era ultimul figurant.

Rebengiuc are un singur talent săracu: poate să citească un text de pe prompter fără să îi tremure vocea. Comparat cu miile de absolvenți de teatru din România, este un mare actor. Comparat cu standardul Bollywood nu e bun nici de ștergător de parbrize la intersecție. Nu cîntă, nu dansează, nu vorbește mai multe dialecte.

Dar, România are actori mari. Adică oameni mari. Că am avut și copii actori. Ei nu pot interpreta un rol. Nu pot spune 3 cuvinte fără ezitări. Sînt retardați. Și, de regulă, foarte urîți. Cam cît au putut să facă bizonii ăia de părinți. Meritele ajung să fie virtuale: că nu schimbă dinții, că nu schimbă vocea, șamd.

Anunțuri
Etichetat

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: