Mă împiedic de la o vreme în prostii de sintagme. Rromânia noastră zice unul. Și oamenii trebuie să se adune sub steagul pișpirelului pentru a le arăta „lor” că nu este Rromânia voastră. Mișto!
Cine sînt „lor”? Lor sînt ei, cei care nu îi plac pișpirelului. Sau, poate îi place, îi admiră sincer, dar îi stau în drumul lui spre mai binele personal.
Dar a cui e Rromânia? Oamenii vorbesc. Se adună cîte trei și fac front comun. Noi! Și „ei”. Cum rămîne treaba? Păi, sugi pula, nu e a nici unuia. E o suprafață de teren mărișoară la care contribuie vreo douăj’ de milioane. Cu sau fără drepturi civile, propritari și apropritari. Responsabili legal și iresponsabili cu acte. Minori și pensionari. Toți. Cum te ridici tu, vierme, să stabilești criterii? Natural merge singură acolo unde vor cele 20.000.000. Nenatural este gestul revoluționar.
