Constantin Argetoianu

Constantin Argetoianu a fost un sărac bătut de dumnezeu. Cică neam de boieri. Dar la români toți sînt os domnesc cînd ajung milionari. Și a avut săracul jeg o neșansă! Ca ministru de interne nu are parte de dormit în birou și de regulat secretara, ci de prima grevă generală din România. Pe care o rezolvă elegant cu armată. Apoi, să vezi, se confruntă cu atentatul lui Max Goldstein asupra Senatului. S–a opus lui Ionel Brătianu, dar cum a sucombat acesta din urmă, s–a instalat la liberali. Ca să vezi! Carlist de felul lui, iubește partidul unic și despotismul monarhic. Este, la concurență cu Iorga, primul să bage limba în augustul rect al lui Carol II. Din aceste motive devine cult, inteligent și se remarcă prin «calitate literară». Uau!

Argetoianu Constantin, după tradiția instaurată de pseudo–istorici naționali de talia unui A. D. Xenopol, Nicolae Iorga, șa, descoperă un Argetoianu în secolul 16. Nu are nici o legătură, dar sigur e pe linia lu’ tac–su. Și, la banii lui, cine era să zică că nu e așa? Oricum era fiu de general. Și o nobilă spălătoreasă. Sau cam așa ceva. Un nene a făcut o altă arborescență. Dar se poate. Și Isus Cristos are genealogii diferite în funcție de cine minte.

Dacă tătuța era general și șmenar la Conservatori, fiul, după ce a tras mîța de coadă pe la Paris, revine la București să facă pe diplomatul. Urcă repede în ierarhie și vede lumea pe banii statului: Istambul, Roma, Viena, Paris.

Și acest bișnițar ordinar devine ministru de meserie. Justiție. Că intrase de două ori la o facultate de drept în Franța. Fianțe. Pentru că tac–su știa să fenteze foncirea? Interne. Pentru că avea adversari pe care să îi vrea bătuți.

Este o curvă politică. A intrat la conservatori pentru că acolo era tătuța. Se mută la Averescu pentru că era pe val. Și dacă Averescu era general, ei bine, și tac–su e! Dar cum Averescu își cam termină capitalul politic, gorila de Oltenia își face bocceluța și pleacă spre zări mai roze. Se aliază cu fascistul incult Nicolae Iorga. Și mai departe se varsă în partidul lui Iuliu Maniu. Prin toată curvăsăreala asta, în goana după posturi și salarii la stat, indiferent de platforma politică, Constantin Argetoianu trece printr–o Ligă a Poporului, un Partid al Poporului, un Partid Naționalist Democrat și un Partid Național. Cum pana mea să îi diferențiezi pe toți muiștii ăștia cu aceleași nume și care își schimbă titulatura de cîte ori îi prinde cu evaziunea sau le sună cam des creditorii la ușă? Trece pe la bancherii liberali. Apoi Uniunea Agrară. Care, cînd vine vremea să plătească ratele la credit devine Partidul Agrar. Apoi Frontul Renașterii Naționale, partidul unic al lui Carol II. Ooo! Cred că înainte să moară nu ar fi putut să recite fără să se încurce partidele de pe la care și–a tras averea.

Devine victimă a comunismului pentru că nu a primit sinecură și sub acest regim, ci un sejur la Sighet.

Anunțuri
Etichetat , , , , , ,

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: