Aventuri cu avioane cu locuri ieftine

Povești din jurul meu.

Cuplu. Moldoveni. Ea fiică de asistentă medicală, evident medic. El profesor de geografie la liceu. Ea prinde contract de muncă vest. El așteaptă să vină vacanța, ia puradelu și o taie după ea.

Casă gratis. Masă gratis. Suplimentele copilului și scutecele ce costă.

Le place. Fac bani. Ea acolo față de ea plus el în Ro cam de vreo 3–5 ori banii. Apă caldă fără pauze. Curent electric fără pauze. Internet din partea casei. Ea se descurcă ca un cur cu limba. El mai prost. Dar le e bine. Bate gongul. Se termină vacanța cea mare. El ia puradelul și tot ce apucă. A plecat cu un pachet de cîteva kile de detergent și un grătar portabil folosit. Cărți nu i–au interesat. Și haine și pantofi în plus, bineînțeles. Nu aveau zbor ieftin spre Moldova lor de dincoace de Prut. Doar pînă la București. Așa că s–au dus într–o metropolă la vreo 8 ore de mers cu trenul cu tot calabalîcul. Zîmbeam de ea care a rămas singură să viziteze orașul după ce i–a făcut vînt lui la zborul ieftin. Mi–a înghețat zîmbetul răutăcios. Au fost acolo. Au lăsat bagajul la gară. Au vizitat de dimineața pînă spre seară cu puradelul în spate. Au calculat cam pe la cît se răresc metroaiele. S–au
dus la gară, au luat bagajul din cutie și s–au dus la aeroport. Zborul ieftin pleca după 2 noaptea. Și se pare că nu era transport de noapte între aeroport și oraș. A dormit acolo pînă în zori cînd s–a adunat și s–a dus la gară, de unde a revenit la spitalul de adopție și a doua zi lucra. A plecat și ea o lună mai tîrziu. De plăcut le–a placut pentru că am auzit că au repetat circul vara următoare. De ce? Pentru că el e titular de 2 ani. Era. Acum sînt mai mulți. Și să nu piardă postul. Postul să ce? În cîțiva ani ea urma să își cvadrupleze salariul dacă ar fi fost angajată ca medic specialist. Ori 3–5 ori salariul cumulat al lor din țară dă 12–20 de ori banii. Erau rupți de lume, dar le plăcea la nebunie. Peste tot pe unde plecau făceau în așa fel să nu plătească hotel. O dată au calculat prost și s–au trezit că nu mai sînt autobuze să–i ducă de la gara la spital. Eu făceam drumul ăla pe jos cam în 50 de minute. Ei, obosiți și cu căruțul și bagaje, probabil ar fi făcut vreo 2 ore. Dar i–a văzut o băștinașă cu fețele lungi. Și i–a întrebat care e problema. Și a reușit să înțeleagă din fragmente care e situația. Și i–a băgat în mașina ei și i–a dus. Uite–așa! Și au întrebat–o: cucoană, dar ai treabă prin satele astea? Nu. Mă văd cu cineva acolo unde v–am găsit, dar nu puteam să vă las așa. Păi și cînd vine ăla? Probabil a venit deja, dar o să mă aștepte.

Anunțuri

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: