Diagnostice la liber

Fiecare e frustrat cumva. Am început să găsesc eșantioane de interacții românești mai vechi. Întîi de anii ’70, apoi de prin ’45, apoi de la trecerea între secole. Scopul era mușcatul. Dar niciodată nu era de uitat că eu sînt cu atît mai bun decît tine. Deci cel puțin cult. Undeva pe la Primul Răzbel de la 1916 începe moda cu diagnosticele. Vezi formele recente: ofticos e supărăciosul. Dar inițial ofticos era cel care suferea de oftică. Care nu era supărare mare pe cineva ci pe ceva: bacilul Koch. Chit că pe atunci nu se știa încă asta. Frustrat. Autist. Imbecil. Retardat. Și eu trăiesc în cultura asta. Și nu mă dezbar de ea. Dacă ar fi așa simplu cu un cuțit să tai părțile afectate și să mergi mai departe!

Dar descrierea e corectă. E anonim pentru că nu–și dă CNPul ca pe orice act oficial. Este frustrat de destule ori. Și înjură copios. Chiar mă gîndeam că încă nu se vede prea clar pe amintirifoto, dar articolele pe care le–am scris recent nu mai fac apropouri. Scriu direct de organe și dejecții. Lezează. Dar oricum lezează orice dincolo de un Super+++.

Anunțuri

Un gând despre „Diagnostice la liber

  1. Feri Clujeanu spune:

    Dark Knight Rising: Îți pui masca nu pentru tine, ci pentru a-i proteja pe cei la care ții.

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: