Coroana, patriarhia și religia iubirii de oameni în toate orificiile

Dar stai să vezi ce mișto e în monarhie. Să îl lom pe Carol doi. Ăștia vin în serie, ca filmele după benzi desenate.

Carol doi este băiatul unei femei crescute protestante, măritată ortodox ca să fie teocrația română mulțumită și convertită la Baha’i. Din această fericire orgiastică au ieșit mai mulți copii. Toți recunoscuți de Ferdi unu, cap de serie. Dar din care măcar jumate sînt din alte relații. Carol doi provine din această căsătorie fericită, binecuvîntată de dumnezeul partriarhului cu mulți copii, aviz femeilor puturoase care fac întrerupere de sarcină în loc să aducă pe lume în palatele date de Isus Cristos copii care să fie crescuți în sărăcie, dar cu frică de dumnezeu și popă.

Carol doi pleacă la Odessa. Odessa nu era încă oraș românesc, deși vocația, numele și minoritatea română importantă de peste 1% impuneau necesiatea aducerii cuvîntului dumnezeului patriarhului printr–o mitropolie a Transnistriei. Viitorul mitropolit de Transnistria o va tăia prin Austria, va trăi prin Germania, Elveția și va sfîrși în Franța. Ce chin pe bietul mucenic mărturisitor al imperiului român! O soartă la care nu s–ar băga nici un român, cu atît mai puțin cei care trăiau prin anii 50 și 60. Și la Odessa Carol doi se însoară cu o fată. Și le cîntă popa ortodox toată cîntarea. Cică pînă moartea îi va despărți. Cică ce dumnezeu a legat nimeni să nu se bage sau dumnezeu își va rupe pula în curul lui necredincios. Și alte cuvinte dragi ale unei religii a iubirii. Căci în cur te fute doar dumnezeu, asta e explicația Sodomei și Gomorrei. Și ete că nu a fost să fie. Pentru că nu era cine se vroia, Carol doi a fost divorțat. Dar patriarhul nu a avut nici o problemă să îi lingă mîna ca un cîine ce era. Pentru că Carol doi a trăit în continuare cu acea fată și a mai și făcut un copil. Mărețe sînt căile domnului! Altfel nu ai voie aia și aia. Și prostituția nu poate fi legalizată pentru că e spurcăciune în fața domnului. Dar un rege, e un rege. E unsul domnului. Și face ce vrea patriarhul. Nu? Teologia pulii de secol unu.

Și Carol doi este însurat a doua oară de prima. Și bine a fost! În Atena. Altă teocrație. Bunul dumnezeu i–a zîmbit. Dar ete că diavolul intrase întrînsul. Și nu îl lăsa. Și își lasă soțioara de drept și se duce dupe una din popor. Mai rău! Una care era evreică pe după tată, chiar dacă acesta se creștinase. Dar nu dăduse 6—6 cu dumnezeul patriarhului. Erau catolici. Ei drăcie! Dar patriarhul nu a avut probleme să mănînce din palma monarhului. E. Era moșu’ supărat că îl persecută. Că evreica face jocurile. Și nu el care era călugăr de atîta timp. Adică el, dacă ar fi avut nevastă dată cum a primit Carol doi ar fi regulat–o din zori și pînă în seară. Dar ca simplu călugăr era obligat să plătească curve. Și să le mai dea și în plus ca să taca dracu din gură. Mai bine cu băieții. Ei vor să ajungă în rai. Și știu că notele la seminar și alocarea parohiei sînt în laba moșului. Îl sugi o dată, de două ori și te–ai scos! Femeile nu pricep asemenea finețuri teologice.

Și cînd a revenit Carol 2 la putere ce a făcut patriarhul? A zis eu sînt bătrîn, am ejaculat în destule cururi tinere, ete că mă fac mărturisitor și a murit pentru popor? Ei, aș! Ai văzut popă să facă așa ceva înainte de 15 ani de la moartea sa? A zis sărumîna coane! Și pe cînd predica despre căsătorie și virtuțile ei, mergea la rege să pape marfă de import pentru slava dumnezeului din intestinul gros. Și cînd a auzit moșul că e rău și că se reduc drepturile oamenilor ce o fi zis? A zis că dacă sînt evreii de bună credință să se convertească. Și cînd a auzit că toți care au făcut gestul pentru slava și preamărirea curului lui au fost trecuți înapoi la evrei s–a mîniat rău și a bătut cu toiagul de mitropolit pe legionari? Nu. A organizat orgie cu tămîie la înmormîntarea spectacol de operă a lui Moța și Marin. Și Isus mult s–a m–ai bucurat. Pentru că doi români veneau pe scut dintr–un război drept în contra anarhiștilor din Spania, dovada vie a doi morți că românii nu merg în războaie decît să se apere.

Și Carol 2 este un suflet mare. Așa cum îl inspiră serviciul divin public. El îi zice fratelui lui Nicolae să se căsătorească. Și după cum Isus al Mariei a lăsat, în casa regală nu se poate fără aprobarea monarhului. Și Nicolae cere voie. Și Carol zice că nu, nu, nu–i nevoie. Să se căsătorească în străinătate și el va aproba faptul împlinit. Și Nicolae l–a ascultat pe binecuvîntatul domnului dumnezeul patriarhului și bine a fost. Căci Carol 2 i–a interzis să mai vină în România pentru acest afront adus coroanei. Și apoi a venit o soră de–a lui. Ileana. Populară cu masele. Și Ileana i–a zis că vrea și ea să se mărite. Și Carol a zis dar du–te. Și viața era bună. Și cînd s–a măritat, Carol a zis că românii nu vor suporta niciodată un Habsburg în țara lor cu sîngele străinilor cucerită și le–a interzis să mai vină.

Așa e că monarhia e mare? Așa e că patriarhul este trimisul domnului pe pămînt? Așa e ca dumnezeul ăstorlanți este un gagiu pe cinste?

Anunțuri
Etichetat

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: