Visarion Puiu

Visarion Puiu este un popă pe cinste. Unul mîndru. Fercheș. Căutați poza lui. El nu suferă de păcatul mîndrei, de aia se îmbracă cu medalii și fireturi ca un portar de hotel. Cușmă. Haine pe comandă. Poză cu email a unei evreice de secol 1 pe țîța lui. Și mare iubitor de legionari. Și urîtor de alți oameni, chiar și creștini.

Ajuns rapid șef peste seminarul din Galați, își arată talentele de vîrf de lance al colonizării. După unirea din 1918 e numit director de seminar la Chișinău și ia în primire noua regiune de purificat etnic: Basarabia, pămînt românesc. Revine în țară să se mai cațere pe scara ierarhică, dar în 1935 devine arhiepiscop de Cernăuți și mitropolit de Bucovina. Și de aici trăiește un adevărat Warcraft, Starcraft sau Red Alert. Promovează biserici tradiționale din lemn la ciment. Vai, nu este invalidarea patrimoniului tradițional? Nu este o invalidare a credinței strămoșești? Oare toți oamenii erau sătui, îmbrăcați și bine cazați în teritoriile nou colonizate și nu știa popa ce să mai facă cu banu? Poate vroia ca patriarhii de acum, să ajute să îndepărteze criza economică dînd locuri de muncă. Dar de ce nu case de cultură, școli? To’ma biserici? Moartea rațiunii și intelectului sub o singură cruce?

Dar a fost un om drept. A dat lemne țăranilor care i–au reabilitat stațiunea de schi. Uite că și turismul vroia să îl revigoreze în zonă. Ce vizionar! Apoi, pentru meritele lui Antonescu, România, țara care nu a dus niciodată război de invazie, îl face pe Visarion Puiu mitropolit de Transnistria cu capitala la Odessa. Și a fost plăcut dumnezeului lui. A deschis bisericile pe care le închiseseră sovieticii ca să aibă oamenii unde să se ducă să moară de foame. A hrănit săracii. Bine, ca la boierii din poveste, aruncînd bani în stradă poate. Și a educat oamenii în credința ortodoxă. Cum? Cu ajutorul maicii domnului. Și pe burta goală.

Și în august 1944 face pe mărturisitorul pentru creștinătate în Transnistria? S–o credeti voi! Ca orice legionar, el este un om demn. El era la Zagreb. Zagreb este o Mecca a ortodoxiei, deci era normal să fie acolo la o băută și un pokeraș cu prietenii. Și cînd termină vrăjeala trimite popii din suită în România, dar el se retrage cu armata germană. Se temea pentru viața lui, pentru cît bine făcuse el în Transnistria. Să nu se răzbune evreii, rușii și ucrainienii pentru binecuvîntările aduse de popa Puiu. Austria. Germania. Elveția. Italia. Franța. Cît s–a mai canonit ăsta. Și s–o fi întreținut vînzînd iconițe din alea naive tipărite pe hîrtie și lipite pe lemn și cruciulițe de tinichea. Sau o fi jefuit cutia milei și pușculița de la lumînări?

Și s–a așezat în Franța, pe lîngă Paris. Și a decis că ține el, săracul, povara botezurilor și cununiilor pe toată Franța. 10 ani s–a canonit el. Și după aia? După aia le–a dat preoților de drept ai bisericii dregătoria înapoi și s–a retras. În munte, cum predică călugărimea fundamentalistă? Ei, aș! Într–un sat din Franța. Nu tu televiziune în română, nu tu teatre și bordeluri. O viață de ascet. În 1958 oare cîți români ar fi vrut astfel de ascetism? Dar ei nu făcuseră teologia și nici nu ajutaseră legionari pe fugă. Așa că dumnezeul ortodox le–a zis pula! românilor din țară și l–a ajutat pe ăsta să nu îi tremure mîna cînd se ducea la cerut statului francez, laic, ateu, satanic, unde spiritualitatea e moartă. Ca să vezi! Trăia iadul pe pămînt mucenicul.

Anunțuri
Etichetat

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: